Raspuns Islamului

Intorducere

Când Mohammed a intrat pentru prima oară în Yathrib (Al-Madina Al-Munawwarah), el s-a bazat pe sprijinul celor din poporul său. Mohamed a crezut că tribul evreilor din oraş, îi va oferi ajutor pentru a-şi susţine autoritatea ca profet, prin prisma faptului că aceştia deţineau Tora şi toţi profeţii au fost dintre evrei.

În Yathrib şi suburbiile sale, trăiau mulţi evrei. Aceştia erau: familia Bani Al-Nadheer, famila Qaynuqa Bani, familia Bani Quraytha şi alţii. Evreii erau foarte bogaţi şi aveau succes în afacerile lor. Lucruri dorite şi de tânăra naţiune islamică.

La început, Mahomed a încercat să fie prieten cu evreii şi să-i atragă de partea lui. El a insistat că Oamenii Cărţii (evreii şi creştinii) se închină aceluiaşi Dumnezeu [sura 29:46]. El a spus că acelaşi Dumnezeu ne-a trimis (revelat) Tora [sura 5:48]. El a ordonat musulmanilor să postească Aashoora sau Paştele [Saheeh Bukhari - 2004]. Chiar Qibla (direcţia spre care musulmani se roagă) a fost spre Ierusalim - aceeaşi direcţie spre care evreii se rugau [Saheeh Bukhari - 41]

Oricât de mult a încercat Mahomed să-i convingă că el este profet, nu a reuşit. A încercat chiar să negocieze într-o sinagoga din Yathrib (Al-Madina Al-Munawwarah), spunând că, dacă numai doisprezece evrei ar crede în El, atunci Allah şi-ar abate mânia lui de la ei [Musnad Ahmad - 23464].

Când a înţeles că evreii nu vor crede în el, şi că necredinţa lor se va întoarce împotriva lui, pentru că au Tora în care se găsesc criteriile după care este arătat un profet (adevărat sau fals), (Mohamed) a realizat că aceştia ar trebui eliminaţi. Primul pas a fost să schimbe Qibla (direcţia spre care musulmanii se roagă) de la Ierusalim la Mecca [sura 2:144 şi Saheeh Bukhari - 41]. Apoi îi avertizează, fie devin musulmani şi vor trăi în siguranţă sau îşi vând proprietăţile şi pleacă (părăsesc terenurile deţinute) [Saheeh Muslim - 1765 & 1767 şi Sunan Abi Dawood - 3003].

Mohammed merge către evrei, fie pentru a încheia un tratat cu ei, fie pentru a-i exila. Evreii Bani Al-Nadheer au refuzat să încheie un tratat cu Mohammed, au luptat împotriva lui, au pierdut şi, ulterior, au fost exilaţi. Evreii Bani Quraytha văzând soarta fraţiilor lor Bani Al-Nadheer nu au avut altă opţiune decât să facă un tratat de pace cu Mohamed [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004].

Mohammed merge către evrei, fie pentru a încheia un tratat cu ei, fie pentru a-i exila. Evreii Bani Al-Nadheer au refuzat să încheie un tratat cu Mohammed, au luptat împotriva lui, au pierdut şi, ulterior, au fost exilaţi. Evreii Bani Quraytha văzând soarta fraţiilor lor Bani Al-Nadheer nu au avut altă opţiune decât să facă un tratat de pace cu Mohamed [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004].

Mohammed era hotărât în a exila sau omorî toţi evreii (din peninsulă). Nu putea rupe tratatul cu evreii Bani Quraytha pentru că, deşi ar fi cauzat imaginii sale de profet, un profet trebuie să-şi ţină promisiunile şi tratatele. Mohamed a subliniat cu tărie importanţa păstrării tratatelor [sura 09:04 şi Saheeh Bukhari - 33]. Deci, singura cale prin care el ar fi putut rupe tratatul era să prezinte situaţia de aşa natură ca evreii Bani Quraytha să fie cei care au rupt tratatul.

Ghazwat Al-Khandaq (Bătălia Canalului sau Sanţului) a venit. Triburile păgâne arabe s-au retras şi Mohammed era gata de luptă. Mahomed i-a omorât pe evreii Bani Quraytha pe motiv că au renunţat la tratat şi i-au trădat pe musulmani. Oare i-au trădat ei pe musulmani?

Bătălia de la Al-Khandaq (bătălia de la şanţ sau bătălia aliaţilor) şi Bătălia de la Bani Quraytha

Quraysh şi Ghatfan, încurajaţi de evreii exilaţi, Bani Al-Nadheer, au vrut să-l elimine pe Mohamed pentru totdeauna. Au strâns o armată mare şi au asediat Yathrib-ul [Saheeh Bukhari - 4103]. Mohamed, bazat pe sugestia lui Salman Al-Farisi, a săpat un şanţ în jurul Yathrib-ului [Saheeh Bukhari - 2837], cu excepţia părţi locuite de Bani Quraytha, pentru că aveau ziduri mari şi ar fi fost imposibil pentru arabii păgâni să treacă prin cetatea lor, cu excepţia cazului în care Bani Quraytha le-ar fi permis. Datorită tratatului dintre Mohammed şi Bani Quraytha, Mohammed nu a avut niciun motiv de teamă [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004]. Totul era pregătit.

După începerea asediului, Mohamed a avut probleme cu alimentele şi alte resurse [Saheeh Bukhari - 4101 şi Musnad Ahmad – 13808]. Tovaraşii săi erau îngroziţi [Saheeh Bukhari - 4103 şi Musnad Ahmad - 10613], şi, mai ales că circulau zvonuri despre evreii Bani Quraytha, că urmau să rupă tratatul dintre ei şi Mohamed, şi i-ar lăsa pe arabii păgâni să treacă prin partea lor. Dupa ceva timp, o furtună de nisip a lovit armatele arabilor păgâni, iar prin refuzul evreilor Bani Quraytha de ai lasa să treacă prin fortăreaţa lor, armatele (pagâne) nu au avut altă alegere, decât să se retragă [Musnad Ahmad – 22823].

Pe de altă parte Mohamed, era gata de luptă. Armata (lui Mohamed) era echipată şi dornică de a lupta în numele lui Allah. Zvonurile că Bani Quraytha au vrut să-l trădeze au fost doar o scuză, şi că ar fi primit un ordin trimis de la Allah, prin intermediul lui Jibreel (Gabriel). Mohamed i-a asediat timp de 14 zile. La sfârşitul acestor zile Bani Quraytha s-au predat. Mohamed a omorât toţi bărbaţii, şi a făcut sclavi femeile şi copiii acestora [Saheeh Muslim - 1769]. Acum, avea mai puţin cu un trib de evreii de care să se teamă.

Trădători sau trădaţi?

Întrebarea pe care ne-o punem acum este; au fost evreii tribului Bani Quraytha trădători sau au fost trădaţi?

Mai întâi de toate, cum ştim dacă un tratat este nul? Nu putem doar pesupune că un tratat este nul din cauza unor simple zvonuri [sura 49:12]. Putem presupune doar dacă:
- Cealaltă parte denunţă în mod oficial tratatul;
- Acţiunea celeilalte parţi este o încălcare directă a tratatului.

Putem spune că una din cele două variante se aplică în cazul tribului de evrei Bani Quraytha?

Am cautat în cele două cărţi ale Hadis-ului (Saheeh Bukhari, Saheeh Muslim, Sunan Al-Tarmithi, Sunan Al-Nasa’i, Sunan Abi Dawood, Sunan Ibn Majah, Musnad Ahmad, Muwatta’ Malik şi Sunan Al-Darimi) şi nu am găsit niciun indiciu care să arate faptul că tribul evreilor Bani Quraytha, oficial sau nu, a renunţat sau a încalcat tratatul.

Singurul Hadis găsit care expune poziţia tribului Bani Quraytha este Hadis-ul [Musnad Ahmad - 22823], care spune că tribul Bani Quraytha a refuzat să-i asiste pe arabii păgâni în vreun fel în atacul pe care aceştia îl duceau împotriva lui Mohamed.

Concluzie

Am văzut cât de mult a vrut Mohamed să-i aibă pe evrei de partea lui. Neputând sa-i atragă acesta i-a eliminat. Am văzut că evrei Bani Quraytha au refuzat să-i ajute pe arabii păgâni sau sa-i lase să treacă prin fortăreaţa lor. Cu toate acestea, Mohamed era hotărât să elimine toţi ne-musulmanii din Arabia . Evreii erau nevinovaţi, lucru care nu l-a oprit pe Mohamed să-i asedieze (pe Bani Quraytha) omorînd (a omorât) fără milă toţi bărbaţii, iar femeile şi copii făcându-i sclavi. Mohamed însuşi a încălcat tratatul, cu toate că a predicat întotdeauna despre cum ar trebui să fie păstrate tratatele.

Istoria este scrisă de învingători. Prin urmare, musulmanii de-a lungul istoriei au susţinut că evreii Bani Quraytha au fost trădători. Totuşi, pentru că cele nouă colecţii de Hadis-uri (De la Al-Bukhari la Darimi) au fost adunate de bărbaţi care se temeau de Allah, nu a fost inclus niciun hadis neautentic. Prin urmare nu s-a putut găsi niciun hadis care să vorbească despre trădarea evreilor Bani Quraytha.

Ce putem înţelege de aici? Poate un profet adevărat al lui Dumnezeu rupe tratatele încheiate fără niciun motiv plauzibil?

Articol preluat şi tradus cu permisiunea: www.answering-islam.org

Unii musulmani susţin poligamia.
…uneori este necesară. Statisticile ne arată că aproape întotdeauna, femeile sunt mai numeroase decât bărbaţii, în orice grupare de oameni. Cum rezolvăm această situaţie? Le vom lăsa pe aceste femei să trăiască singure toată viaţa, doar pentru faptul că nu sunt destui bărbaţi cu care se pot căsători?

Acest lucru nu este adevărat.

În Encyclopædia Britannica (ediţia a 15-a), în volumul 7, p. 998, găsim următoarele:

Genetica, Oameni

…Relativ, în aproape toate studiile făcute pe grupe umane la naştere, există un uşor exces de copii de sex masculin; se nasc aproximativ 106 baieti pentru fiecare 100 de fete. Cu toate acestea, de-a lungul vieţii,, rata mortalităţii este mai mare în rândul bărbaţilor. Acest fapt modifică puţin raportul dintre sexe. În grupa de vârstă mai mare de 50 de ani, avem un număr mai mare de femei.

Putem spune că în grupa de vârstă considerată optimă pentru căsătorie, adică în intervalul 18-40 de ani, numărul bărbaţilor este mai mare decât cel al femeilor.

[Pentru detalii privind procentul bărbaţi/femei pe grupe de vârstă, puteţi consulta CIA Fact Book.]

Femeile sunt mai multe decât bărbaţii doar după vârsta de 50 de ani. (grupa de vârstă mai mare de 50 de ani)

Câteva întrebări la care mă gândesc: Dintre acei musulmani care practica poligamia, câţi se căsătoresc cu o femeie de 50 de ani sau mai în vârstă, care să le fie a doua, a treia sau a patra soţie? Sau câţi îşi iau o femeie de 50 de ani (sau mai mare) ca prima soţie?

În cele mai multe cazuri de căsătorii poligame, cele luate în căsătorie nu sunt ele femei TINERE? Prin această practică, nu se reduc astfel şansele bărbaţilor tineri de a-şi lua o soţie apropiată de vârstă?

De aici putem trage următoarea concluzie: acei musulmani care se căsătoresc pentru a doua oară cu o soţie tânără, nu creează ei dezechilibru şi nu se gândesc la faptul că privează barbaţii mai tineri de a-şi găsi un partener (soţie) apropiat de vârstă?

___________________________________________________________

Singura explicaţie plauzibilă pentru poligamie a unui musulman, ar fi: “Poligamia este permisă, deoarece Allah o permite.” Nu putem pretinde că este corect sau chiar necesară din motive de natalitate. Acest argument este fals.

Dacă susţineţi că poligamia este necesară motivând dezechilibrul dintre sexe (indiferent de această posibilitate), sunteţi dispus să permiteţi ca o femeie să poată avea mai mulţi soţi, în acele societăţi sau circumstanţe în care numărul bărbaţilor este mai mare faţă de cel al femeilor? Dacă nu, acest lucru ne indică faptul că “raportul bărbaţi - femei” nu a fost niciodată motivul adevărat. Argumentul ne este prezentat ca justificare din afară pentru ceea ce găsin în Coran ca voie (permisivă) a lui Dumnezeu. Deoarece se simt stânjeniţi, mulţi musulmani vor şi cred că trebuie să apere cu alte argumente ceea ce este şi trebuie lăsat ca “voia lui Dumnezeu”.

Articol preluat şi tradus cu permisiunea: www.answering-islam.org

Următoarea observaţie este pentru mine una dintre cele mai clare dovezi ale inegalităţii între bărbaţi şi femei din cadrul islamului.

Mohammed a spus: “Mi-a fost arătat focul iadului şi că majoritatea locuitorilor iadului sunt femei.”

Acest hadis poate fi găsit în:
SaHeeH Bukhari: 29, 304, 1052, 1462, 3241, 5197, 5198, 6449, 6546 (sistemul de numerotare FatH Al-Bari’s)
SaHeeH Muslim: 80, 885, 907, 2737, 2738 (sistemul de numerotare Abd Al-BaQi’s)
Sunan Al-Tarmithi: 635, 2602, 2603, 2613 (sistemul de numerotare AHmad Shakir’s)
Sunan Al-Nasa’i: 1493, 1575 (sistemul de numerotare Abi Ghuda’s)
Sunan Ibn Majah: 4003 (sistemul de numerotare Abd Al-BaQi’s)
Musnad AHmad: 2087, 2706, 3364, 3376, 3559, 4009, 4027, 4111, 4140, 5321, 6574, 7891, 8645, 14386, 27562, 27567, 19336, 19351, 19415, 19425, 19480, 19484, 20743, 21729, 26508 (sistemul de numerotare IHya’ Al-Turath’s)
Muwata’ Malik: 445 (sistemul de numerotare Muqata’ Malik’s)
Sunan Al-Darimi: 1007 (sistemul de numerotare Alami şi Zarmali’s)

Puteţi citi online următoarele hadis-uri: Sahih Bukhari: Vol. 1:28, 301; Vol. 2:161; Vol. 7:124-126.

Cu un an în urmă, atunci când am început să cercetez despre islam, am citit acest hadis, şi am găsit cea mai puternică dovadă a faptului că în islam, bărbaţii şi femeile nu sunt egale. Permiteţi-mi să explic:

Să presupunem că avem două clase într-o şcoală anume, că ambele au acelaşi număr de studenţi, şi că numărul este un număr imens. Să presupunem că dăm ambelor clase un test. Majoritatea din clasa A a trecut testul în timp ce majoritatea din clasa B nu a reuşit. Dacă ambele clase au aceleaşi abilităţi mentale, acelaşi grad de educaţie, acelaşi test, aceleaşi stimulente ar trebui să obţină rezultate foarte aproapiate. Altfel, înseamnă că ceva nu a fost în regulă. Fie studenţii din clasa B nu sunt la fel de bine educaţi ca cei din clasa A, ori examenul clasei B a fost mai greu, etc … În situaţia dată, examinatorul nu este unul corect.

Cele de mai sus se aplică in cazul acestor hadis-ri. În cazul în care atât bărbaţii cât şi femeile sunt egali, atunci numărul bărbaţilor din iad, faţă de cel al femeilor ar trebui să fie aproximativ egal. Dacă nu, atunci înseamnă că femeile sunt fie mai slabe şi mai ispitite de păcat (un examen mai greu), sau că nu au aceleaşi oportunităţi ca şi bărbaţii (un nivel mai scăzut de educaţie). Acest lucru ne arată că Dumnezeu, fie nu a fost corect în testarea acestora, sau nu a fost corect atunci când le-a creat.

Să adăugăm acestei observaţii faptul că se nasc mai mulţi băieţi decât fete (cu aproximativ 5% mai mult). Numarul bărbaţilor care au trăit pe acest pământ este mai mare decât cel al femeilor (chiar dacă ei mor mai tineri). Avem acum o problemă si mai delicată.

Chiar dacă este destul de clar ce a vrut să spună Muhammad, o obiecţie posibilă ar putea fi ridicată din traducerea în alte limbi a cuvântului “majoritate”. Care este sensul cuvântului “majoritate” în arabă? Este posibil să-l interpretem ca 50,1% la 49,9% sau nu? Sau limba arabă indică o diferenţă mare?

Cuvântul “majoritate” în limba arabă este “akthar”. Acest cuvânt este de obicei folosit atunci când există o mare diferenţă de mărime, număr, etc .. Acest hadis este înţeles de către toţi Şeicii şi interpretat ca atare: “marea majoritate”. Am auzit pe cineva spunând că acesta înseamnă două treimi dintre cei din iad sunt femei. Din context, este imposibil să o interpreteze ca 50,1% la 49,9%.

Un alt motiv este faptul că Mohammed “a văzut” cu ochii săi o mare diferenţă. Mohamed nu a făcut cercetări, iar Dumnezeu nu-i spune numărul. Deci, dacă diferenţa este vizibilă, atunci aceasta nu poate fi, doar un procent de 1% sau 2% diferenţă.

Am continuat căutarile şi am găsit că acest hadis apare de foarte multe ori. Am găsit un alt hadis în Bukhari, hadis care face referie la “cei mai mulţi locuitori ai iadului sunt femei”. Fraza utilizată în limba arabă face referire clară că Mohammed aici vorbeşte despre o MARE majoritate.

Volumul 7, Cartea 62, Numărul 124:

Istorisit de Osama: Profetul a spus:
“Am stat la poarta Paradisului şi am văzut că majoritatea oamenilor care intrau erau dintre cei săraci, în timp ce cei bogaţi erau opriţi la poarta (pentru a li se cere socoteală). Dar, cei (tovarăşii) care meritau să fie în foc, au fost aruncaţi în foc. Apoi am stat la poarta de foc (în faţa iadului) şi am văzut că majoritatea celor care au intrat erau femei.”

Acest hadis se găseşte în:
SaHeeH Bukhari: 5196, 6547 (sistemul de numerotare FatH Al-Bari’s)
SaHeeH Muslim: 2736 (sistemul de numerotare Abd Al-BaQi’s)
Musnad AHmad: 21275, 21318 (sistemul de numerotare IHya’ Al-Turath’s)

Cuvantul arab folosit aici pentru “majoritate” este “Aammah (sau 3ammah), şi indică fără orice urmă de îndoială (în arabă) “marea majoritate”. Nu cred că “majoritatea” este o traducere foarte bună. Traducerea găsită pentru Aammah (sau 3ammah) a fost “cei mai mulţi locuitori”. Deci Mohamed a vrut să ne spună clar că “marea majoritate” a celor care sunt în iad este compusă din femei.

Numărul menţionrilor:
Bukhari (ambele hadis): de 11 ori
Muslim (ambele hadis): de 6 ori
Ahmad (ambele hadis): ori 27 ori
Numărul total al menţiunilor (în ambele hadis în toate cele nouă cărţi: de 53 ori

Bazându-ne pe faptul că găsim acest lucru menţionat în multe scrieri autentice ale lanţului de transmiteri, nu admite că acest hadis nu este autentic în ce priveşte sensul acestuia.

Articol preluat şi tradus cu permisiunea: www.answering-islam.org

Unul dintre motivele pe care liderii musulmani îl oferă pentru perfecţiunea Coranului, este că Muhammad a avut o memorie perfectă. Se spune că Dumnezeu i-a dat lui Muhammed nu doar cuvintele pentru a putea vorbi, ci şi capacitatea de a-şi aminti perfect aceste cuvinte. Un savant islamic ne spune:

Atât timp cât a trăit profetul, comunitatea a avut în el un ghid infailibil în ceea ce priveşte recitarea corectă a Coranului. Pentru a nu uita, profetului i-a fost acordată o protecţie specială, după cum ne indică însuşi Coranul: “Noi te vom învăţa să reciţi [Coranul], astfel încât tu să nu uiţi, Decât numai ce voieşte Allah; El cunoaşte deopotrivă ceea ce se rosteşte şi ceea ce este ascuns.” (Sura 87:6-7). (Labib as-Said, The Recited Koran - A History of the First Recorded Version, p. 20)

Este această afirmaţie adevărată sau este o exagerare? În acest articol vom examina ce ne spun Coranul şi Hadith-urile despre memoria lui Mohamed şi a tovarăşilor săi.

1. Ce spune Coranul despre memoria lui Mohamed?

Versetul la care Labib as-Said face referire pentru a susţine ideea că Mohamed a avut o memorie perfectă, ne spune ceva total diferit de ideea lui Labib. Mai exact, susţine că “lui Mohamed i-a fost acordată o protecţie specială împotriva uitării”. În încercarea sa, Labib as-Said uită un cuvânt foarte important din aceste versete: “ce voieşte” (arabă: illa). Haideţi să privim din nou la aceste versete:

• “Noi te vom învăţa să reciţi [Coranul], astfel încât tu să nu uiţi, Decât numai ce voieşte Allah…” (Sura 87:6-7)

Acest verset nu afirmă despre Mohamed că nu va uita nimic din ceea ce i-a fost revelat (Coran). Versetul ne spune că Mohamed va uita doar ceea ce vrea Dumnezeu. Acum dar, versetul pare a fi o explicaţie şi o justificare pentru uitarea lui Mohamed. Această interpretare o gasim şi în hadis-uri.

2. Ce ne spun hadis-urile despre memoria lui Mohamed?

• Aisha ne relatează: Profetul a auzit un om recitând din Coran în moschee şi a zis: “Fie ca Allah să-şi reverse mila lui peste acest om, deoarece el mi-a amintit astfel de anumite versete şi de o astfel de sura.” (Bukhari: volume 6, book 61, number 556, Khan)

• Hisham ne relatează: (acelaşi hadith adăugă): pe care l-am pierdut (modificarea versetelor). (Bukhari: volumul 6, cartea 61, numărul 557, Khan)

• ‘A’isha ne relatează că Apostolul lui Allah a auzit o persoană recitând Coranul în timpul nopţi. Auzindu-l, el a spus: Allah să-şi arate îndurarea faţă de el, el mi-a amintit de anumite versete pe care le-am uitat dintr-o anumită sură. (Muslim: cartea 4, numărul 1720, Siddique)

• ‘A’isha ne relatează că Apostolul lui Allah asculta recitarea Coranului de către un bărbat în moschee. În consecinţă, el a spus: Fie ca Allah să aibă milă de el; el mi-a amintit de versetul despre care am fost făcut să-l uit. (Muslim: cartea 4, numărul 1721, Siddique)

• Mu’awiyah ibn Khudayj ne relateaază: Într-o zi Apostolul lui Allah s-a rugat şi a dat salutul în timp ce un rak’ah (mişcările şi cuvintele prescrise pe care musulmanii trebuie să le facă în timpul rugăciunii [Salah]) de rugăciune au rămas a fi oferite (făcute). Un bărbat s-a dus la el şi i-a spus: Ai uitat să faci o rak’ah de rugăciune. … (Abu Dawud: cartea 3, numărul 1018, Hasan)

• Imran ibn Husayn ne relateaază: Profetul i-a condus în rugăciune şi a uitat ceva, aşa că a făcut mătănii şi apoi a rostit tashahhud, apoi i-a salutat. (Abu Dawud: cartea 3, numarul 1034, Hasan)

• Abdullah ibn Mas’ud ne relatează: … (Mohamed a spus) Sunt doar o fiinţă umană şi uit la fel cum voi toţi uitaţi, aşa că atunci când uit ceva, amintiţi-mi, … (Abu Dawud: cartea 3, numarul 1015, Hasan)

• ‘Abdullah ne relatează: … (Muhammad a spus) Eu sunt un om ca voi şi pot sa uit la fel ca voi. Deci, dacă uit ceva, aduceti-mi aminte … (Bukhari: volumul 1, cartea 8, numărul 394, Khan)

Din hadis-urile enumerate mai sus este clar că au existat diferite ocazii când Muhammad a uitat părţi ale Coranului şi trebuia să i se aducă aminte. Vedem de asemenea că în unele împrejurări a uitat ceea ce s-a rugat şi a fost necesar să i se amintească.

3. Ce ne spun hadis-urile despre memoria tovarăşilor lui Mohamed?

• Abdullah ne relatează: Profetul a spus, “De ce oamenii spun, “am uitat anumite versete (din Coran)? ” El, de fapt, a fost făcut (de Allah) să uite. ” (Bukhari: volume 6, cartea 61, numărul 559, Khan)

• Ibn Mas’ud ne relatează că Mesagerul lui Allah spunând: Mizerabil este omul care spune: am uitat o anumită Sură, sau am uitat un anumit verset, dar el a fost făcut să uite. (Muslim: cartea 4, numărul 1726, Siddique)

• Abu Harb b. Abu al-Aswad relatează cu autoritatea tatălui său, că Abu Musa al-Ash’ari a trimis să fie aduşi recitatori din Basra . Recitatorii au venit la el şi erau trei sute la număr. Ei au recitat Coranul, acesta spunându-le: Sunteti cei mai buni dintre locuitorii din Basra , pentru că voi sunteţi recitatori (ai Coranului între ei). Deci, continuaţi să-l recitaţi. (Dar, ţineţi minte), că recitarea voastră pe o perioadă lungă de timp, nu poate întări inimile voastre aşa cum au întărit inimile celor dinaintea voastră. Obişnuiam să recităm o sură care semăna în lungime şi dificultate cu (sura) Bara’at. Totuşi, am uitat-o, cu excepţia acestui pasaj pe care încă mi-l amintesc: “Dacă ar exista două văi pline cu bogăţii, pentru fiul lui Adam, el şi-ar dori o a treia (vale), şi nimic în afara prafului nu ar umple stomacul fiului lui Adam. ” Şi obişnuiam să recităm o sură care semăna cu una dintre surele Musabbihat, dar am uitat-o, şi ne amintim (atât) din ea: “O oameni care credeţi, de ce nu trăiţi ceea ce afirmaţi” ( lxi 2,. 61:2) şi “este scris (înregistrat) pe gâturile voastre ca o (un) mărturie (împotriva voastră) şi ve-ţi fi întrebaţi despre acest lucru în Ziua Învierii” (xvii. 13, 17:13). (Musulmani: cartea 5, numărul 2286, Siddique)

Avem aici pe unul dintre însoţitorii (apropiaţii lui Mohamed) mărturisind despre existenţa unor sure care nu mai sunt în Coran, deoarece acestea au fost uitate.

Concluzie

Dovezile din Coran şi hadis-uri arată că Mahomed şi însoţitorii săi au avut o memorie normală, uitând părţi ale Coranului. Liderii musulmani ar trebui să se oprească din a face afirmaţii exagerate despre Mohamed. Mohamed a fost un om obişnuit. Mohamed a spus despre el însuşi: “sunt doar o fiinţă umană şi uit la fel cum şi voi uitaţi” (Bukhari, Abu Dawud).

Referinţe

Muhammad ibn Ismail al-Bukhari, Sahih al-Bukhari (translator: Dr. Muhammad Muhsin Khan).

Sulaiman Abu Dawud, Sunan Abu-Dawud (translator: Prof. Ahmad Hasan).

Muslim ibn al-Hajjaj, Sahih Muslim (translator: Abdul Hamid Siddique).

Labib as-Said, The Recited Koran - A History of the First Recorded Version, Princeton, New Jersey: The Darwin Press, 1975.

Abdullah Yusuf Ali, The Meaning Of The Holy Quran, Maryland, U.S: Amana Publications, 2004.

Articol preluat din: www.answering-islam.org
Copyright © Samuel Green 2004.

Dr. Zakir Naik, who in the past had “effectively” evaded debate invitations of legendary Christian apologists such as Bro. Sam Shamoun, Bro. James White and Bro. David Wood, as well as Arya Samaj from Hinduism and Ali Sina from Atheism, has now showed his unwillingness to face SAN representative in a debate. Following are the correspondence between SAN and IRF. See the second update towards the end of the chain of emails.
______________________________________________________
On Thursday, the July 22nd 2010, a delegation from Sakshi Apologetics Network (SAN) personally visited IRF office at Mumbai and handed over the debate invitation. On Monday, the July 26th 2010, IRF replied expressing their unwillingness to face SAN representative in a debate. On Tuesday, the July 27th 2010, SAN responded exposing the tactics of IRF while leaving the debate invitation open. Following are the copies of the above mentioned correspondence.
______________________________________________________

1. Copy of the Letter of Debate Invitation from Sakshi Apologetics Network (SAN) to IRF

Let the name of the Triune God Jehovah, the only true name of God upon which all the true prophets have called; who incarnated as Jesus Christ; on whose name every knee shall bow and every tongue shall confess be glorified.

For the weapons of our warfare are not carnal, but mighty through God to the pulling down of strong holds; Casting down imaginations, and every high thing that exalteth itself against the knowledge of God, and bringing into captivity every thought to the obedience of Christ; 2 Corinthians 10:4 & 5

To, Date: 22 July 2010
Janab Dr. Zakir Naik,
President, IRF,
Mumbai.

Dear Brother Janab Dr. Zakir Naik,

Greetings from Sakshi Apologetics Network (SAN).

This letter is to invite you for an open public recorded debate for topics that are of mutual interest to Christian and Islamic community.

Read more »

- The funniest movie is here. Find it

Mus’ab Hassan Yousef, fiul liderului organizaţiei Hamas şeic Hassan Yousef, s-a convertit la creştinism.

- More free videos are here

(datele sunt aproximative)

Dacă privim la începutul istoriei islamului, nu putem să nu observăm cât de multe războaie au avut loc în decursul unei scurte perioade. Din 623 şi până la 777, într-un interval de 154 de ani, musulmanii au fost implicaţi în 83 de conflice militare, vorbim doar de datele oferite aici.
Privind la datele de mai jos, ne punem următoarea întrebare: este islamul o religie a pacii?
Musulmanii îmi spun că este.
Dar…

570 – Mohamed se naşte în Mecca, într-o famile care făcea parte din tribulQuraish.
577 – Mama lui Mohamed moare.
580 – Moare bunicul lui Mohamed, Abdul Muttalib.
583 – Prima calătorie în Siria a lui Mohamed cu o caravană de comerţ.
595 – Mohamed se casătoreşte cu Khadijah, o vaduvă bogată, mai mare ca el cu aproximativ 15 ani.
595 – A doua călătorie in Siria.
598 – Qasim, fiul sau se naşte.
600 – Zainab, fica sa se naşte.
603 – Um-e-Kalthum, fica sa se naşte.
604 – Ruqayya, fica sa se naşte.
605 – Ka’aba este renovată şi Hajr-e-Aswad (piatra neagră) este pusă aici.
605 – Fatima, fica sa se naşte.
610 – Aflându-se pe muntele Hira, îngerul Gabriel îi spune lui Mohamed că Allah este singurul Dumnezeu adevărat.
613 – Mohamed predică pentru prima oară pe muntele Hira, ocazie cu care se convertesc câteva persoane.
615 – Musulmanii sunt persecutaţi de cei din tribul Quraish.
615 – O parte a comunitaţii emigrează în Abisinia
619 – Abu Talib (unchiul şi protectorul lui Mohamed) şi Khadija mor.
619 – Se căsătoreşte cu Sau’da şi Aisha.
620 – Sunt introduse cele cinci rugăciuni zilnice.
622 – Hijra - Mohamed emigrează de la Mecca la Medina (în acea perioadă se numea Yathrib), face noi convertiţi.
623 – Batălia de la Waddan
623 – Batălia de la Safwan
623 – Batălia de la Dul-’Ashir
624 - Mohamed şi adepţii săi încep să atace caravanele care circulau pe rutele comerciale pentru a strânge fonduri pentru suţinerea comunităţii nou formate.
624 – Zakat-ul devine obligatoriu.
624 – Schimbarea (Qibla) Qiblei dinspre Ierusalim spre Ka’ba (la Mecca). Postul în timpul lunii Ramadan devine obligatoriu.
624 – Batălia de la Badr.
624 – Batălia de la Bani Salim.
624 – Batălia de la Eid-ul-Fitr şi Zakat-ul-Fitr.
624 – Batălia de la Bani Qainuqa’.
624 – Batălia de la Sawiq.
624 – Batălia de la Ghatfan.
624 – Batălia de la Bahran.
625 – Batălia de la Uhud. În această bătalie sunt omorâţi 70 de musulmani.
625 – Batălia de la Humra-ul-Asad.
625 – Batălia de la Banu Nudair.
625 – Batălia de la Dhatur-Riqa.
626 – Batălia de la Badru-Ukhra.
626 – Batălia de la Dumatul-Jandal.
626 – Batălia de la Banu Mustalaq Nikah.
627 – Batălia de la the Trench.
627 – Batălia de la Ahzab.
627 – Batălia de la Bani Quraiza.
627 – Batălia de la Bani Lahyan.
627 – Batălia de la Ghaiba.
627 – Batălia de la Khaibar.
628 – Muhammad semnează tratul cu tribul Quraish.
630 – Mohamed cucereşte Mecca.
630 – Batălia de la Hunsin.
630 – Batălia de la Tabuk
632 – Mohamed moare.
632 – Abu-Bakr, socrul lui Mohamed împreună cu Umar (Omar), începe o campanie militare pentru a-i converti pe arabi la islam.
633 – Batălia de la Oman.
633 – Batălia de la Hadramaut.
633 – Batălia de la Kazima.
633 – Batălia de la Walaja.
633 – Batălia de la Ulleis.
633 – Batălia de la Anbar.
634 – Batălia de la Basra.
634 – Batălia de la Damascus.
634 – Batălia de la Ajnadin.
634 – Moare Hadrat Abu Bakr. Hadrat Umar Farooq devine Caliph.
634 – Batălia de la Namaraq.
634 – Batălia de la Saqatia.
635 – Batălia de la Bridge.
635 – Batălia de la Buwaib.
635 – Damascul este cucerit .
635 – Batălia de la Fahl.
636 – Batălia de la Yermuk.
636 – Batălia de la Qadsiyia.
636 – Madain-ul este cucerit.
637 – Batălia de la Jalula.
638 – Batălia de la Yarmouk.
638 – Musulmanii îi înving pe romani şi intră în Jerusalem.
638 – Jazirah este cucerită.
639 - Khuizistan-ul este cucerit si are loc intrarea în Egipt.
641 – Batălia de la Nihawand.
642 – Batălia de la Rayy în Persia.
643 – Azarbaijanul este cucerit.
644 – Fars-ul este cucerit.
644 – Kharan-ul este cucerit.
644 – Umar este asasinat. Othman devine Caliph.
647 – Insula Cipru este cucerită.
644 – Uman dies and is succeeded by Caliph Uthman.
648 – Campanie militară împotriva imperiului Bizantin.
651 – Bătalie navală împotriva imperiului Bizantin.
654 – Islamul se răspândeşte în Africa de Nord.
656 – Uthman este asasinat. Ali devine Caliph.
658 – Batălia de la Nahrawan.
659 – Egiptul este cucerit (în parte)
661 – Ali este asasinat.
662 – Egiptul este în întregime anexat şi condus de musulmani.
666 – Sicilia este atacată de musulmani.
677 – Are loc asediul Constantinopolului.
687 – Batălia de la Kufa.
691 – Batălia de la Deir ul Jaliq
700 – Sufismul prinde rădacini şi se formeză ca o sectă a islamului.
700 – Campanii militare în Africa de Nord.
702 – Batălia de la Deir ul Jamira.
711 – Musulmanii invadează Gibraltarul.
711 – Cucerirea Spaniei.
713 – Cucerirea Multan-ului.
716 – Invazia Constantinopolului.
732 – Batălia de la Tours in France.
740 – Batălia de la the Nobles.
741 – Batălia de la Bagdoura în Africa de Nord.
744 – Batălia de la Ain al Jurr.
746 – Batălia de la Rupar Thutha.
748 – Batălia de la Rayy.
749 – Batălia de la Isfahan.
749 – Batălia de la Nihawand.
750 – Batălia de la Zab.
772 – Batălia de la Janbi în Africa de Nord.
777 – Batălia de la Saragossa în Spania.

Bibliografie:
Miller, William M., A Christian’s Response to Islam, Presbyterian and Reformed Publishing, Phillipsburg, New Jersey, 1976.
Geisler, Norman, Baker Encyclopedia of Christian Apologetics, Grand Rapids, Michigan, Baker Books, 1999.
Glasse, Cyril, The Concise Encyclopedia of Islam, Harper & Row, Publishers, Inc. San Francisco, 1989.
Morey, Robert, The Islamic Invasion, Harvest House Publishers, Eugene Oregon, 1992.

Articol preluat de pe:
Chronology of early Islam
Christian Apologetics & Research Ministry © Matthew J. Slick, 1995 - 2010

Care este diferenţa fundamentală între natura şi caracterul lui Dumnezeu în Biblie şi Coran?

În Biblie, Dumnezeu “se apropie”, “coboară” şi ne caută că să intre într-o relaţie intimă cu noi. Întreaga Biblie ni-l arată pe Dumnezeu căutând omul.

În primele capitole ale Bibliei despre creaţia şi căderea omenirii, citim despre Adam şi Eva că, după primul păcat/neascultare, sunt mustraţi de propria conştiinţă şi încearcă să se ascundă de Dumnezeu, care vine în gradină şi îl cheamă pe om: “unde esti?” (Geneza 3: 9)

Omul (Adam) fuge de Dumnezeu, pentru că ştie că este vinovat. Dumnezeu vine şi ne caută, El este cel care face toţi paşii necesari, dorind să stabilească o relaţie de dragoste. Acesta este adevărul Bibliei, de la prima până la ultima carte, unde (în final) citim despre noul cer şi noul pământ: “Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: “Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.” (Apocalipsa 21:3)

În final, dorinţa lui Dumnezeu ne-a fost descoperită. Citeşte Apocalipsa 21, este un capitol minunat.

Într-adevăr, Dumnezeu este un Dumnezeu care ne caută, care se coboară din Ceruri pentru a fi aproape de noi. El îşi descoperă caracterul, inima Sa şi dorinţa Sa de a stabili o relaţie de dragoste cu creaţia Sa. Vrei tu să faci parte din acel popor care sunt menţionaţi în Apocalipsa 21:3?
Înreaga Biblie ni-l descopera pe Dumnezeu aşa încât noi să-i putem raspunde şi să devenim parte a poporului Lui.

În contrast, Coranul ni-l prezintă pe Dumnezeu ca pe un Dumnezeu distant, care este doar transcendent.
Un teolog musulman spune: “Dumnezeu îşi descoperă doar voia, nu pe sine însuşi. El rămane pe veci “ascuns”.
Chiar dacă El este atât de aproape precum vena jugulară, după cum ne spune Coranul, este doar o apropiere “tehnică”. Deoarece, aşa cum nu suntem “conştienţi” de vena jugulară cea mai mare parte a timpului şi nu avem o relaţie personală cu ea, acest lucru ne arată că Dumnezeu este “peste tot” (departe şi aproape) ca şi aerul care ne înconjoară. Însă, în Biblie, Dumnezeu nu vrea să fie cu noi doar pe baza omniprezenţei şi omniscienţei Sale, prin faptul că, fiind Dumnezeu, El este “oriunde” oricum. Nu! El vrea să fie aproape de noi, ca cineva care ne iubeşte şi pe care-l iubim.

Islamul este religia omului care încearcă să-i placă lui Dumnezeu prin ascultarea doar de voia Lui, însă Biblia ni-l descoperă pe Dumnezeu ca fiind Cel cu iniţiativă şi Cel care se coboră să ne caute. Este o atitudine diametral opusă.

Vom expune mai mult despre această temă în articolulele:
“Ce ne spun Coranul si Biblia despre dragostea lui Dumnezeu”,
“Dragostea lui Dumnezeu în Coran şi în Biblie”,
dar şi în articolul lui Steve Mason “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea..”

Traducere din limba engleză. Articolul original poate fi citit aici:
http://answering-islam.org http://answering-islam.org/lovesus.html