Astazi mai mult ca oricand, oamenii interactioneaza cu o viteza din ce in ce mai mare. Crestinii si musulmanii se intalnesc si discuta despre modul in care inteleg si cred in Dumnezeu, Revelatia Divina, profeti, si viata de dupa moarte. Majoritatea oamenilor se intreaba: Cine este Dumnezeu? Daca exista, cum il putem cunoaste? Care este adevarul, sau care este religia adevarata? Site-ul nostru isi propune sa ofere un loc in care cei interesati pot gasi informatii referitoare la dialogul dintre crestini si musulmani.
continuare...

Archive for February, 2009

Care a fost greseala lui Adam?

February 4th, 2009 in Biblia, Coran, Iisus | 1 Comment »

Ce cred musulmanii despre Adam si Eva? Allah ii spune lui Adam şi Evei ca pot trai in gradina Edenului si pot manca din toate fructele copacilor din aceasta gradina, cu o singura exceptie: fructele unui singur copac. Satan vine si ii vorbeste lui Adam si Evei dandu-se drept o persoana in care pot avea incredere, pretinzand ca are puterea sa le arate cum pot trai pentru eternitate intr-o imparatie minunata. Satan reuseste sa-i insele, si acestia mananca din fructele copacului oprit. Imediat acestia devin constienti de goliciunea lor. Dupa acest incident, Allah le cere socoteala pentru faptele lor. Ei isi marturisesc greseala, spunand ca au fost inselati, si apeland la indurarea lui Allah. Acesta ii timite sa traiasca pentru o vreme pe pamant. Pentru ca au fost dezbracati de robele lor de catre Satan, Allah ii invata sa se imbrace su dreptate, ascultand de El. Numai in acest mod isi vor putea recastiga accesul in grdina, accessul fiind dupa moarte.

Ce credem noi crestini, conform textului Biblic despre Adam si Eva? Biblia ne spune urmatoarele: Adam a fost creeat primul de Dumnezeu, dupa care Eva a fost creeata din Adam. Dumnezeu i-a creeat pe acestia dupa propria lui imagine, dandu-le stapanire peste tot pamantul. Gradina Edenului (in Biblie) se afla pe acest pamant, pe cand in Coran gradina nu este pe acest pamant. Dumnezeu ii spune lui Adam si Evei sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Satan o inseala pe Eva si aceasta manca din rodul acestui copac. Adam nu a fost inselat, el a mancat pentru ca Eva i-a dat sa manance din fruct, acesta cunoscand greseala pe care o face. Dupa ce au mancat, li s-au deschis ochii si au vazut ca sunt goi. Dumnezeu plimbandu-se prin gradina, il cheama pe Adam: ”Unde esti?” (Geneza 3:9). Pentru cele intamplate Adam a dat vina pe Eva, iar ea pe Satan. Dumnezeu ii pedepseste, pe Eva cu durerile facerii si supunerea fata de barbatul ei, iar pe Adam cu decadere, truda (munca grea pentru a-si castiga existenta) si moarte. In final, Dumenzeu ii alunga din Gradina Edenului.

Natura si consecintele pacatului

Punct de vedere islamic

Pentru un musulman (conform islamului), a pacatui inseamna a calca legea, fara ca asta sa corupa inima si mintea celor ce fac greseli. Pacatul lui Adam nu adus nici o vatamare pentru lumea noastra. Pedeapsa pentru greseala comisa de Adam si Eva, a fost condamnarea la viata pe pamant. Urmasii lui Adam, sunt cu toti supusi unui test de ascultare, desi conform majoritati musulmanilor, nimeni nu este pacatos inainte de a se naste. Legea islamica (Sharia) si codul juridic (Fiqh), abordeaza in general tematica calcarii legii, omul in sine fiind creat ca o fiinta slaba, care actioneaza gresit si comite erori. Allah a creat un plan si a dat legi pentru fiecare moment/aspect din viata, incluzand viata sociala, civila, religioasa cat si criminaliatatea. Devierea de la acest plan inseamna ca omul pacatuieste, ceea ce rezulta in decaderea societatii, relatiile interumane, comerciale si culturale. Pacatul etern este atribuit necredinciosilor sau acelora care au renuntat la islam (apostati). Pacatul este calsificat astfel: - sayyia, khatia: greseli (Sura 7:168; 17:31; 40:45; 47:19 48:2) - itada, junah, dhanb: imoralitate (Sura 2:190,229; 17:17 33:55) - haram: nepermis, in afara legi (Suras 5:4; 6:146) - ithm, dhulam, fujur, su, fasad, fisk, kufr: slabiciune si depravare (Sura 2:99, 205; 4:50, 112, 123, 136; 12:79; 38:62; 82:14) - shirk: asocierea unei persoane/lucru cu Allah (Sura 4:48) In mod normal, musulmanii cred ca sunt sub protectia lui Allah contra acestor pacate, nemusulmanilor neoferinduli-se aceasta protectie. Pentru fiecare pacat Allah are cate o pedeapsa, Coranul si Hadis-urile ocupandu-se detaliat de aceste pedepse. Musulmanii sustin ca Allah ii poate ierta de oricare din aceste pacate cu exceptia pacatului asocierii unei persone/lucru cu Allah (Shirk) (Sura 4:48).

Punctul de vedere crestin

Lumea, din punct de vedere Biblic, a fost creeata perfect, si datorita pacatului au intrat in lume durerea, moartea, decaderea, bolile si coruptia, toate dotorita pacatului lui Adam. Fiinta umana a fost creata fara pacat, dar pacatul a corupt natura umana, nu doar in trupul fizic, care este acum supus mortii, dar si launtrul inimii care a devenit plin de intuneric, egoism si rautate. Pacatul nu inseamna doar calcarealegi, este mult mai mult: a adus decaderea vietii in sine si a creatiei. Atunci cand o persoana sau un lucru este sub puterea pacatului si a raului, acestea nu raman fara cansecinte nefaste. Pacatul corupe, duce in robie, perverteste, duce la decadere si in cele din urma la moarte. Pentru ca Adam si Eva sau supus lui Satan, acestia au devenit robi ai pacatului. Datorita dorintei egoiste pe care au avut-o, relatia de prietenie cu Dumnezeu a fost ruinata. Cu toate ca au fost creeati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, I-a facut chiar prieteni si copii ai Sai, Dumnezeu nu a mai tolerat prezenta lor. Pacatul lui Adam, nu a fost in primul rand incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, ci mai degraba ruperea relatiei de prietenie dintre el si Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat pe Adam, pentru ca primul lucru care conta pentru El, era prietenia dintre ei. Ascunzandu-se de Dumnezeu, Adam a aratat ca pacatul a adus divortul intre ei, divort initiat de om (Adam). Adam a stiut ca l-a tradat pe Dumnezeu, Dumnezeu care venea in gradina pentru a merge si vorbi cu el. Increderea si intimitatea care il lega pe Adam de Creatorul sau, a fost acum pierduta si nu putea fi restaurata doar cu un simplu cuvant de iertare. Ranile facute de un prieten, taie foarte adanc si necesita o lunga perioada pentru vindecare. Dupa aceasta, (noi) toti urmasii lui Adam pana astazi, au mostenit consecinta pacatului facut de Adam, instrainarea si departarea de Dumnezeu. In Biblie vedem cum Dumnezeu in diferite moduri cauta sa restaureze relatia intre El si creatia sa.

Un raspuns pentru problema pacatului

In islam pacatul sau greseala nu constituie o problema fundamentala. Daca relatia dintre Allah si omenire este una relatie stapan-sclav, sclavul poate fi trimis inapoi la munca dupa ce a fost neascultator. Pentru ca in islam, pacatul este considerat doar ca o simpla neascultare, si nu apare ca o separare completa de Creator, islamul nu are un concept de separare si distantare ca si consecinta a pacatului. In crestinism, pacatul este problema fundamentala, nu doar pentru omenire, ci si pentru intregul univers. Ruperea relatiei cu Dumnezeu, implica mult mai mult de cat simpla neascultare: implica despartirea de tot ce inseamna viata, sanatate, vitalitate, pace, bucurie, siguranta si fericire. Cand Adam si Eva nu l-au crezut pe Dumnezeu(care era prietenul lor), urmandu-l pe Satan, au creeat o prapastie in intregul univers. Initial, Dumnezeu si Adam, mergeau si vorbeau impreuna, avand o relatie intima unul cu altul (Geneza 3:8-9). Dupa ce pacatul a fost comis, aceasta relatie a fost distrusa. Dumnezeu nu mai vrea sa mearga si sa vorbeasca cu Adam si Eva, si ii alunga din prezenta Sa. Despartiti de Dumnezu, Prietenul si Creatorul lor, oamenii nu-si pot mentine integritatea si inevitabil cad in puterea mortii, decaderii, egoismului, bolii, suferintei si durerii. Pentru ca orice pacat facut in viata noastra ne duce la moarte si decadere, singurul raspuns pentru pacatul care a despartit omenirea de Dumnezeu, a fost ca mai intai moartea sa aibe loc, iar dupa moarte sa poata fi creata o noua omenire si un nou univers. In Vechiul Testament, Dumnezeu ne arata ca plata pacatului este oartea si iadul. In Noul Testamnet, gasim faptul ca Dumnezeu (Fiul) a luat trup de om, nascut din fecioara Maria, si a trait o viata in perfecta intimitate cu Tatal prin Duhul Sfant. Cand Iisus a murit, El a luat vina intregii omeniri asupra Sa, moartea si decaderea pe care le aduce pacatul, distrugandu-le prin insasi moartea Sa. Dupa ce a inviat din morti, a luat un trup nou mult mai puternic si nelimitat in comparatie cu trupul uman avut inainte de moarte.

Refacerea relatiei dintre om si Dumnezeu.

Prin moartea lui Iisus, problema cruciala a pacatului este rezolvata, iar prin invierea lui Iisus, relatia noastra cu Dumnezeu, distrusa prin pacat, este acum restaurata. Noua viata pe care am primit-o acum prin Iisus Hristos, este ca si cum pacatul facut de Adam si toti urmasii lui nu ar fi avut loc. Iisus Hristos a creeat o fiinta umana si un univers mult mai glorios decat cel dinainte. Pentru aceasta trebuie sa luam in considerare urmatoarele: daca cineva omoara singurul copil al unei familii, nu putem avea o reconciliere decat daca criminalul va aduce copilul omorat inapoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cei ce-l urmeaza pe Iisus sunt cei care primesc partea acestei noi vieti. Cand au crezut in Iisus Hristos, Duhul lui Dumnezeu le da acestora un duh nou care vine chiar din Iisus cel inviat. Crestinii inca mai traiesc intr-o lume care nu este impacata cu Dumnezeu, dar in viata interioara au primit o noua fiinta, care va deveni vizibila o data cu revenirea lui Iisus Hristos pe pamant. Din punct de vedere fizic, crestinii nu au nimic deosebit de ceilalti oameni, dar in viata interioara cu fiecare zi ce trece, cresc mult mai puternici traind intr-o relatie intima cu Dumnezeul cel viu.

In concluzie

In islam, pacatul si greseala nu au un loc important in invatatura, islamul inseamna supunerea fata de voia lui Allah. Problema pacatului din trecutul unei persoane este rezolvata prin ascultarea de voia lui Allah si nimic mai mult. Acest lucru se datoreaza faptului ca intre Allah si creatia Lui, nu exista nici o relatie intima. Allah este undeva mult deasupra relatiilor cu oamenii, si este preocupat doar ca voia Lui sa fie implinita perfect in aceasta lume. Pentru crestinism, pacatul este parte importanta din invatura. Evangheliile sunt centrate pe remediul pacatului care se concentreaza pe nasterea, viata, moartea, invierea si inaltarea lui Iisus Hristos. Problema pacatului din trecut, si mai ales pacatul lui Adam, nu pot fi rezolvate indiferent cat de buna ar fi purtarea noastra acum sau in viitor. Ruptura a fost facuta, si despartirea a avut loc. Mesajul Evangheliei lui Iisus Hristos nu este un set de legi, ci ne aduce oferta repararii relatiei stricate in gradina Edenului.

Marele Sacrificiu

February 4th, 2009 in Coran, Iisus, Mohammed, Vechiul Testament | No Comments »

Fiecare musulman din lume celebrează festivalul ‘Eid al-adha’ cu multa reverenta. Acest festival este tinut în memoria sacrificiului oferit de Avraam lui Dumnezeu. Orice musulman, ştie că Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare, cerându-i să-l sacrifice pe fiul său, dar in Providenta Sa, a intervenit la momentul potrivit, oferind un miel pentru jertfă. Ceea ce mulţi musulmani nu ştiu este că in Coran nu ni se spune care dintre cei doi fii ai lui Avram a fost sacrificat, Ismael sau Isaac. Biblia (”Kalam-e-Muqaddas”) insa, ne spune în Geneza, capitolul 22, că fiul sacrificat a fost Isaac.

În Coran acest incident ne este relatat in Sura “as-Saffat”, şi ni se spune ca Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam cerându-i un mare sacrificiu.

Coran 37:106–107 (Sura as-Saffat)
106. Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare
107. Şi l-a salvat printr-o jertfa minunata

Comentatorii musulmani ne spun că acest mare sacrificiu a fost berbecul oferit de Dumnezeu pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Avraam. Putem oare compara un berbec cu fiul lui Avraam, si sa-l numim “o jertfa minunata”? Prin urmare (oare) nu avea Dumnezeu in vedere sa ne arate o jertfa viitoare, jertfa care va veni mai tarziu peste ani?

Coranul nu ne descrie cu amanunte aceste lucruri, insa Biblia (Kalam-e-Muqaddas), da. Studiind detaliile putem afla care a fost incercarea lui Avraam din partea lui Dumnezeu şi care a fost jertfa supremă prin care Dumnezeu l-a răscumpărat pe Avraam (şi nu numai), ci pe toţi aceia care sunt credincioşi ca şi Avraam. Biblia – Kalam-e-Muqaddas - confirmă credinţa noastră, şi anume faptul că Mesia, trimisul lui Dumnezeu, Isus Hristos este cel care a fost făcut jertfă de sacrificiu şi de răscumpărare pentru întreaga lume. Hazrat Yahya (Ioan Botezatorul) a spus despre Iisus: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” (Ioan 1:29). Ioan conferă acest titlu lui Iisus pentru a sublinia rolul său de sacrificiu, asemenea mielului din Geneza 22, dar de o mult mai mare valoare.

Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat. ” ‘N-ai nici cincizeci ce ani’, I-au zis Iudeii, ’si ai vazut pe Avraam!’ Iisus le-a zis: “Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.”

Ioan 8:56-58

Iisus vorbind despre sine: “Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.”

Matei 20:28

Tora ni-L prezinta pe Iisus ca sacrificiul si preţul de rascumpărare (Legea lui Moise), in Ingil (Marcu 10:45), in Zabur (Psalm 22) si in Sahaif-e-anbia (Isaia 53).

De asemenea aflam din mesajul Torei că oamenii aşteaptau ca Dumnezeu, prin puterea Sa, să-i răscumpere din păcat şi de la moarte. Iata cateva moduri in care oamenii scripturilor se raporteaza la Dumnezeu:

Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!

Psalm 19:14

In mainile Tale imi incredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate!

Psalm 31:5

Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avram nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vecinicie, Te numesti “Mantuitorul nostru.”

Isaia 63:16

Promisiunea lui Dumnezeu

Dumnezeu a promis omului ca El va fi cel care va aduce sacrificiul prin care ii va aduce
rascumpararea:

”Ii voi rascumpăra din mana locuintei mortilor, ii voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Căinta este ascunsa de privirile Mele!”

Osea 13:14

”Le voi fluiera si-i voi aduna, caci i-am răscumpărat, si se vor inmulti cum se inmulteau odinioară.”

Zaharia 10:8

Cateva amanunte

Este de necontestat faptul că numai Iisus poate fi considerat cel care ar putea oferi şi s-a şi oferit pe El însuşi ca răscumpărare pentru lumea întreagă. Înainte de înăltarea lui la cer, El a explicat ucenicilor săi foarte clar aceste lucruri:

A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant. Dupa ce S-a rugat, S-a sculat, si a venit la ucenici; i-a gasit adormiti de intristare, si le-a zis: “Pentru ce dormiti? Sculati-va si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.” Pe cand graia El inca, iata ca a venit o gloata. Si cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus, ca sa-l sarute.

Luca 22:44-47

Ulterior ucenicii lui Iisus, ca răspuns la porunca învăţătorului lor, au dus acest mesaj întregii lumi, predicandu-l pe Iisus ca fiind Marele Sacrificiu din partea lui Dumnezeu si preţul de răscumpărare pentru noi.

Marea Profetie

Pasajul de mai jos reprezinta revelatia profetului Isaia cu aproximativ 700 de ani înainte de venirea lui Iisus:

Iata, Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus. Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza-atat de schimonosita Ii era fata, si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor-tot asa, pentru multe popoare va fi o pricina de bucurie; inaintea Lui imparatii vor inchide gura, caci vor vedea ce nu li se mai istorisise, si vor auzi ce nu mai auzisera. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului? El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumuseta, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totus, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentruca S-a dat pe Sine insus la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentruca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

Isaia 52:13 – 53:12

In concluzie

Copii ale acestui manuscris in limba ebraica (care predateaza nasterea lui Hristos) exista inca si in zilele nostre. Pana acum, nu a existat nimeni in isorie in afara de Iisus, la care aceste cuvinte din profetia lui Isaia sa se poata referi.

Iisus este Marele Sacrificiu daruit de Dumnezeu!

Profeteste oare Sfanta Scriptura venirea lui Mohammed?

February 3rd, 2009 in Uncategorized | 2 Comments »

Profeteste oare Sfanta Scriptura venirea lui Mohammed?

Gasim oare profetii referitoare la Mohammed? Ne vorbesc oare Scripturile Iudaice si Crestine despre venirea acestuia?

Musulmanii cred ca Tora (in Deuteronom 18:18) face o referire la profetia pe care o gasim in Coran in Sura 7:157 si Sura 61:6 despre Mohammed.

Deuteronom 18:18

Le voi ridica din mijlocul fratilor lor un prooroc ca tine, voi pune cuvintele Mele in gura lui, si el le va spune tot ce-i voi porunci Eu.

7 • SURAT AL-’A’RAF

157. Pentru aceia care îl urmeazã pe trimis, profetul neînvãtat, despre care aflã scris la ei în Tora si în Evanghelie. El le porunceste ceea ce este bine si-i opreste de la ceea ce este urât, le îngãduie lor bunãtãtile si le opreste lor pe cele necurate si-i usureazã pe ei de povara lor si de lanturile care au fost asupra lor. Cei ce cred în el si îl sustin si îl ajutã si urmeazã lumina care a fost pogorâtã cu el, aceia vor fi izbânditori”.

61 • SURAT AS-SAFF

6. Si [adu-Ti aminte] când Iisus, fiul Mariei, a zis: “O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, întãrind Tora de dinainte de mine si vestind un Trimis ce va veni dupã mine si al cãrui nume este Ahmad!”Si când el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: “Aceasta este vrãjitorie învederatã!”

COMPARATIE - Cine este profetul care se asemana cu Moise?

Haideti sa cercetam si sa vedem ce dovezi putem gasi in sprijinul afirmatiei facute de musulmani, si anume ca la Mohammed s-ar referi cuvintele ‘UN PROOROC CA TINE’ (Deuteronom 18:18). Pentru crestini este evident ca acele cuvinte se refera la Mesia cel promis, Iisus Hristos.

Pentru a-si sustine afirmatiile, teologii musulmani, au incercat sa compuna o lista de criterii de comparatie intre Moise si Mohammed, spunand: amandoi au fost castoriti si au avut copii, amandoi au condus razboaie/batalii, amandoi au fost conducatori, etc…

Ceea ce invatatii musulmani omit sa mentioneze, este faptul ca toti profetii pot sa identifice multe dintre aceste criterii pentru ei. Mult mai bine ar fi sa cautam si sa identificam acele caracteristici pe care Moise le-a avut si le-a implinit, caracteristici care sunt unice pentru viata lui de profet, si astfel putem distinge aceea persoana despre care se face referire in textul din Deuteronom: ‘UN PROOROC CA TINE’ (MOISE)

Sa luam in considerare urmatoarele comparatii:

MOISE MOHAMMED IISUS
Moise, bebelus fiind, a fost salvat de Dumnezeu (Exod 2:1-10) Mohammed cand era copil nu a fost salvat. Este el ca si Moise? Pruncul Isus a fost salvat de Dumnezeu (Matei 2:13). Este Isus ca si Moise?
Moise a avut o relatie personala cu Dumnezeu (Exod 33:13-14; Numeri 9:8-9) Profetul Mohammad ni-L descrie pe Dumnezeu ca fiind distant si necunoscut. El nu a vorbit niciodata direct cu Dumnezeu. Este el ca si Moise? Isus a fost in prezenta lui Dumnezeu. (Matei 17:2-8) Este Isus ca si Moise?
Moise primeste autoritate ca a lui Dumnezeu (Exod 4:16; Exod 7:1) Niciunde in Coran Dumnezeu nu il spune lui Mohammed: ‘Tu esti ca si Dumnezeu’. Este Mohammad ca si Moise? Isus a fost ca si Dumnezeu in autoritate: a iertat pacatele (doar Dumnezeu poate ierta pacatele) (Marcu 2:5). Este Isus ca si Moise?
Lui Moise, Dumnezeu i-a dat putere in fata poporului, si i-a dat autoritate prin miracole. (Exod 7:10-20; 8:12; 9:3-15; 12:28-31; 14:21-22; 17:6-7; 19:9, 17-19; 20:18-22; Deuteronom 5:23-26) Niciunde in Coran, Dumnezeu nu ii da putere lui Mohammad in fata poporului. Este Mohammed ca si Moise? Dumnezeu i-a dat putere lui Isus in fata poporului, acesta a facut multe minuni. (Matei 8:5-15; 14:14-21; Luca 7:11-17) Este Isus ca si Moise?
Fata lui Moise este schimbata, a stralucit dupa ce s-a coborat de pe munte (Exod34:29-30). Aaron si copii lui Israel s-au temut de Moise, dar el i-a chemat si le-a spus poruncile primite pe munte. Niciunde in Coran, fata lui Mohammed nu apare schimbata si stralucitoare. Dupa ce ingerul Gabriel ii vorbeste, nu vedem nici un fel de semn deosebit. Cei cel urmau pe Mohamed au crezut in autoritatea lui si nu in autoritatea lui Dumnezeu. Este Mohammed ca si Moise? Isus a fost transformat si a stralucit in intregime. Ucenicii lui sau temut de el, dar El i-a incurajat sa nu le fie teama. (Marcu 9:2-5; Luca 9:29-34; Matei 17:1-7)

Este Isus ca si Moise?
Moise a profetit si profetiile sau implinit. (Deuteronom 18:15-22; 28:15-29,67) Cu exceptia aluziilor referitoare la castigarea unor batalii, Mohammed nu profetit evenimente specifice care s-au implinit. Este Mohammed ca si Moise? Isus a profetit evenimente care s-au implinit. (Matei 24) Este Isus ca si Moise?
Moise s-a oferit pe sine pentru pacatele poporului inaintea lui Dumnezeu, ca sa nu fie stersi din cartea vietii.

(Exod 32:30-32)

 Niciunde in Coran, Mohammed nu se ofera pe sine pentru pacatele poporului. Este Mohammed ca si Moise? Isus s-a oferit pe sine (pe cruce) pentru a lua asupra sa pacatele intregii omeniri. (Isaia 35:5; Matei 26:27-28) Este Isus ca si Moise?
Moise este descendent din Iacob, fiul lui Isac (Exod 2) Mohamed este descendent a lui Ismael (asa cum musulmanii sustin), si nu al lui Iacob. Este Mohammed ca si Moise? Isus este descendent din Iacob prin ambii parinti, Iosif si Maria. (Matei 1:2,16; Luca 3). Este Isus ca si Moise?

CONTRADICTIE - ‘UN PROOROC CA TINE’ - Acest profet nu poate fi Mohammed.

Mai putem oare sa credem ca afirmatia: ‘un prooroc ca tine’ (Moise), se refera la Mohammed? Vedem ca Mohammed nu este nascut din aceiasi linie profetica ca a lui Moise, nu a avut o relatie personala cu Dumnezeu, nu i s-a dat autoritate de catre Dumnezeu, asa cum le-a fost data lui Moise si lui Iisus.

Mult mai important este ca misiunea lui Mohammed nu a fost sub nici o forma ca a lui Moise sau a lui Iisus. Acestia s-au oferit pe ei insisi ca sacrificiu pentru pacatele poporului lor (Exod 32:30-32; Deuteronom 34:10-12; Matei 26:26-29)

De asemenea, incepand cu Moise si sfarsind cu Iisus, modul in care se putea face impacarea cu Dumnezeu a fost aratat (Levitic 4:2; 6:24-25; 14:13; Evrei 9:22). Acestea sunt criteriile de care trebuie sa tinem seama atunci cand facem referire la: ‘un prooroc ca tine’ (Moise). Multi profeti pot afirma ca din punct de vedere uman sunt ca si Moise. Doar unul poate face aceasta afirmatie prin autoritatea lui Dumnezeu. Dorinta Lui Iisus a fost acea de a salva intreaga omenire, asa cum Moise a facut scotindu-i pe copiii lui Israel din robia egipteana, si aceast lucru s-a implinit acum 2000 de ani cand i-a scos pe cei credinciosi de sub robia pacatului.

PUNCT DE VEDERE – Acest profet este Isus

Mohammed nu poate afirma faptul esential si unic al misiunii avute de Moise pe pamant, asa cum o poate face Iisus. Cei ce l-au urmat pe Iisus indeaproape, predecesorii lui Mohammed au ajuns si ei la aceleasi concluzii. Sa privim acum la afirmatiie facute de Ioan si Luca.

Ioan 1:45 ‘Filip a gasit pe Natanael, si i-a zis: “Noi am gasit pe Acela, despre care a scris Moise in lege, si proorocii: pe Iisus din Nazaret, fiul lui Iosif.’

Ioan 5:46 ‘Caci, daca ati crede pe Moise, M-ati crede si pe Mine, pentru ca el a scris despre Mine.’

Ioan 6:14 ‘Oamenii aceia, cand au vazut minunea, pe care o facuse Iisus, ziceau: “Cu adevarat, acesta este proorocul cel asteptat in lume.”

Faptele Apostolilor 3:22 ‘In adevar, Moise a zis parintilor nostri: “Domnul, Dumnezeul vostru, va va ridica dintre fratii vostri un prooroc ca mine; pe El sa-l ascultati in tot ce va va spune.’

CONCLUZIE – Fara sa avem nimic scris si spus despre Mohammed, unde este autoritatea lui Mohammed?

Pentru a incerca sa-l autentifice pe Mohammed ca profet , Coranul mentioneza ca Tora si Injil (Noul Testament) vestesc venirea lui (Sura 7:157 si Sura 61:6). Cu toate acestea nu gasim nici una din aceste profetii in Tora sau in Injil (Noul Testament). Ce putem deci spune despre autoritatea lui Mohammed?

Dorinta oricarui musulman este sa gaseasca orice fel de dovezi (in afara Coranului) care sa sustina ca venirea lui Mohammed este precizta in Tora si Injil (Noul Testament) (dupa cum Sura 7:157 ne spune). Fara aceste dovezi, singura autoritate a lui Mohammed este Coranul, si singura autoritate a Coranului este Mohammed. Acest argument este unul circular, argument care nu are nici un fel de valoare. Deci, daca nu exista nici un fel de proorocie despre venirea lui Mohammed, facuta de Moise in Tora, pentru musulmani se ridica nevoia de a gasi dovezi externe in scopul autentificarii profetului lor. Un alt amanunt pe care Coranul ni-l spune (Sura 29:27), este ca linia profetica apartine descendentilor lui Isaac si Iacob, cu care Mohammed nu are insa nici o legatura. Aceasta inseamna ca autoritatea credintei intregii comunitati musulmane sta in marturia unui om cu limitari, un om care admite faptul ca ii lipseste puterea (Hadith 20:49), un om pacatos (Ghafir 40:55), in contradictie cu Iisus, care afirma ca I s-a dat toata puterea (Matei 28:18), si fara pacat (1Petru 2:22).

In urma celor spuse mai sus, ne punem inca o data intrebarea: cine este persoana despre care ni se vorbeste in Tora (Deuteronom 18:18), Mohammed sau Iisus?

Biblia schimbată?

February 3rd, 2009 in Biblia | No Comments »

Atunci cand vorbim despre Carţile Sfinte (Biblia şi Coranul), musulmanii afirma că Biblia este schimbată, invinuindu-i pe creştini si evrei ca au schimbat revelaţia primita prin profeti din partea lui Dumnezeu. Din nefericire, nu ofera argumente plauzibile care sa le sustina afirmatiile. Intrebarile de mai jos ar putea sa-i ajute pe musulmani să găsească adevărul referitor la Scripturi.

Cand a fost schimbata Biblia? Înainte/după Isus Hristos? Înainte/după Mohamed? Cum era Biblia înainte sa fie schimbata? Cine a schimbat Biblia si de ce?

Superficialitatea cu care este tratat acest subiect si acceptarea fara rezerve a credintei ca Biblia a fost schimbata, nu-i ajuta deloc pe musulmani sa poata fi coerenti cand dezbat aceasta problema.

Astfel, indirect, musulmanii afirmă că Dumnezeu, nu este un Dumnezeu atotputernic. Este oare Dumnezeu in stare sa-şi apere/protejeze Cuvantul Său revelat pe parcursul timpului? ‘Da’ va fi raspunsul dat de musulman(i), cu mentiunea ca acest ‘da’ este valabil doar pentru revelaţia Coranului. Daca astfel stau lucrurile, unde este atunci consecvenţa lui Dumnezeu faţă de noi oameni? Daca avem un Dumnezeu inconsecvent, de unde ştim ca astazi nu şi-a schimbat şi revelaţia facuta în Coran (aşa cum musulmanii afirma)?

Alte întrebari la care musulmanii trebuie sa ne raspunda sunt: Ce facea Dumnezeu atunci cănd omul schimba Revelaţia Divină, cuvantul Sau? Dormea? Era ocupat cu alte treburi importante? Era in vacanţă? Daca Dumnezeu nu poate sa-şi apere Cuvantul Revelat, mai este EL atotputernic?

Interesant este faptul ca in Coran nu gasim nimic referitor la acest subiect. De ce Dumnezeu nu ne ofera date exacte si complete despre aceasta problemă? Nu ar fi trebuit oare sa ne facă cunoscut un aspect atat de important despre autenticitatea Revelaţiei?

Arhivă

Meta

Tags