Persoana lui Isus
Coranul recunoaşte că Isus este profet şi promisul Mesia. Afirmă că Isus este Cuvântul lui Dumnezeu şi “duh de la El (Dumnezeu)” (Sura 4: 171). Chiar şi aşa unii musulmani cred despre creştini că au o credinţa eronata despre Allah, şi anume că ar fi “al treilea din trei” şi de aceea îi avertizează:
“Şi nu spuneţi “Trei!” ” (Sura 4:171)…
“Allah este singurul Dumnezeu” (Sura 4: 172).
În Coran găsim că Allah îl va întreba pe Isus: “O, Isus, fiu al Mariei! Le-ai spus tu oamenilor: “Luaţi-mă pe mine şi pe mama mea drept dumnezei în locul lui Allah?” (Sura 5:116)
Isus va raspunde: Eu nu le-am spus decât ceea ce mi-ai poruncit: “Adoraţi-L pe Allah, Domnul meu şi Domnul vostru!” (Sura 5:117).
Aceste referinţe arată trei dumnezei în unitate: Dumnezeu Tatăl, Isus (ca Fiul) şi Maria ca un alt Dumnezeu. Când privim înapoi în istorie găsim că în secolul al IV-lea câteva grupuri eretice au avut o asemenea credinţă, dar acestea au fost condamnate de către alţi creştini. În orice caz (De aceea), acest punct de vedere eronat este prezentat în Coran prin întrebarea: “Cum să aibă El un fiu, de vreme ce El nu a avut o soaţă?” (Sura 6:102)
(Allah) “nu Şi-a luat soaţă şi nici copil!” (Sura 72:3)
Cu toate că toţi creştinii, pe parcursul istoriei, au răspuns că ei nu cred că Dumnezeu şi-ar fi luat o soţie care să dea naştere lui Isus, câţiva musulmani continuă să scrie împotriva ideii creştine referitoare la divinitatea lui Christos spunănd: “Cineva poate avea un fiu cănd are o soţie. Dumnezeu nu are soaţă, aşa că El nu poate avea un fiu. Mai mult decât atât, Dumnezeu este Creatorul a tot ce exista şi posedă cunoştinţa perfectă, El nu are nevoie de un fiu care să-L ajute sau care să-I urmeze (în succesiune)” (Malik Farid, Coranul Sfânt, p.304).
Tatăl, mama şi fiul?
Biblia nu spune că Dumnezeu ar fi avut o soţie şi apoi a avut un fiu numit Isus. De asemeni, Biblia nu prezintă idea unei Trinităţi care să fie compusă din tatăl, mama şi fiul. Isus n-a spus/afirmat că mama sa trebuie să fie adorată ca şi Dumnezeu. Mulţi musulmani gândesc că dacă Coranul a spus asta atunci acuzaţia este adevărata. De fapt, Coranul spune doar că trinitatea nu este tatăl, fiul şi mama, şi că Isus n-a fost rezultatul unei relaţii (de împreunare) între Dumnezeu şi Maria. Creştinii sunt de acord cu asta, la fel şi Biblia.
Fii cu nemiluita?
Caţiva musulmani încearcă să reinterpreteze mai degrabă conceptul filial, decât să-l nege. Ei au găsit referinţe în Biblie unde altor oameni li se spune fiu sau fii şi folosesc aceste exemple să arate că expresia Fiul lui Dumnezeu, când este spusă de Isus despre sine sau de către alţii, nu înseamnă mai mult în cazul Lui decât înseamnă în aplicarea ei faţă de alţii în Scriptură. De exemplu un scriitor musulman Deedat, citează câteva texte din Biblie în cărticica sa, Christos în Islam (Christ in Islam), să arate că expresia Fiul lui Dumnezeu “a fost un termen metaforic descriptiv, folosit de regulă de către evrei”. El adauga că în Biblie “Dumnezeu are fii cu nemiluita” (p.28 Christ in Islam). Faptul este că Isus niciodată n-a afirmat că ar fi Fiul Lui Dumnezeu în acelaşi înţeles în care toţi credincioşii adevăraţi sunt fii ai lui Dumnezeu.
Nu ar trebui să trecem cu vederea multele ocazii când filialitatea lui Isus este afirmată ca fiind unică.
De exemplu: “Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-l descopere.” (Luca 10: 22).
Isus a zis că oricine trebuie să-L onoreze pe El ca Fiu de Dumnezeu exact aşa cum îl onorează pe Tatal.
De ce? pentru că: “Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte pe Tatăl, care L-a trimis.” (Ioan 5:22-23).
Nicio altă persoană n-a pretins o asemenea autoritate. Este în mod clar o afirmaţie exclusivă. Într-un alt pasaj Isus a spus: “Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine” (Ioan 14:6). Mai mult decât atât, nu numai Isus se referă la sine ca fiind unicul Fiu al lui Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl însuşi mărturseşte pentru El: “acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3:17; 17:5).
Dumnezeu a vorbit prin Isus, nu doar ca profet, ci şi ca “Fiu”, prin care El a creat toate lucrurile: “la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui, şi care ţine toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui, a făcut curăţirea păcatelor, şi a şezut la dreapta Măririi în locurile prea înalte” (Evrei 1:2-3).
Divinitatea lui Isus
Când creştinii spun “Isus este Dumnezeu” ei înţeleg prin asta că Isus împărtăşeşte natura divină cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. El a luat formă de om şi a ales benevol să se supună limitărilor şi slăbiciunilor naturii umane. Biblia ne spune despre El: “Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totusi n’a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe sine însusi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.”(Filipeni 2: 5-8).
Unii musulmani argumentează că “nicăieri în Evanghelii sau Epistole nu este spus că Isus s-a referit la el însuşi ca Dumnezeu sau că ar fi lăsat să se înţeleagă că El era Dumnezeu”. Ei vor să vadă o afirmaţie categorică a lui Isus care să zică: “Eu sunt Dumnezeu”.
În 922 e.n. un Sufi numit Al-Hallaj a fost executat din cauză că a zis despre sine: “Ana al haqq”, care înseamnă “sunt adevărul”. O afirmaţie care în urechea musulmanului ortodox era echivalentul cu a se identifica pe sine cu Dumnezeu.
In cazul lui Isus, cu mult timp inainte El a spus: “Ana huwa Sirat, al-haqq, al-haya. - Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa.” (Ioan 14: 6) şi mulţi musulmani încă mai întreabă: “arată-ne unde a zis Isus că este Dumnezeu”.
Dacă Isus ar fi făcut afirmaţia simplă: “Sunt Dumnezeu”, El ar fi exclus pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt. Din acest motiv El a folosit termenul “Eu sunt” (Ioan 8: 58), care este o referinţă clara la Dumnezeul din Vechiul Testament (Exod 3:14) şi a fost clar înţeles de către ascultătorii săi care au încercat să-l omoare cu pietre. În alte locuri vedem că El şi-a permis să fie numit “Fiul Dumnezeului celui Viu” (Matei 16:16).
Acum, în Scripturile creştine găsim mult mai multe despre persoana lui Isus. Dacă cititorul este interesat, putem discuta în detalii despre persoana lui Isus.
raspunsislamului @ yahoo.com
