Originea Islamului (3 puncte de vedere)
Astazi, creştinii sunt tot mai mult atacaţi de doctrina Islamistă, în acest articol vom privi la originea Religiei Islamice din mai multe puncte de vedere. Iar în final vom face toţi împreună o concluzie.
Originea Islamului: Istorie
Religia Islamică, este cea mai tânară printre marele religii ale lumii. Cea mai tânără însă nicidecum cea mai mică. Astăzi este considerată ca cea mai rapid raspindită relgie din lume. Mohamed (circa 570-632 D.H) introduce islamul în anul 610 d.H., după ce ar fi avut o descoperire din partea lui Dumnezeu prin Îngerul Gavril. Mohamed a dictat Coranul, cartea pe care musulmanii o cred a fi sfântă, avînd cuvite perfecte din partea lui Alah.
“Istoria demonstrează faptul că înainte de Mohamed, arabii fiind pagîni se inchinau la 360 de dumnezei. Cîte unui dumnezeu la fiecare zi din an. Iar dumnezeul AL-Ilah era cel mai mare dintre toţi aceşti dumnezei. (Islam: Muhammad and His Religion, Arthur Jeffery, 1958, p 85)”
Aşa cum vedem în alt articol, idolul şef AL-Ilah este si numele din care derivează astăzi numele de Allah.
“Înainte de Islam, religia lumii Arabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinn. Allah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Mecca. Dar dupa aceea Mohamed a început sa înveţe oamenii ca Allah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeu căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii”. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130).
Orginea Islamului: Islam
Originea Islamului, aşa cum o relatează mai multe surse, arată că îşi are începutul legat de proorocul Mohamed, adică în secolul 7. Părerea musulmanilor, însă, este alta. Ei cred că islamul a început mult înainte de naşterea lui Mohamed şi că proorocul Mohamed este ultimul şi cel mai distins dintre proorocii recunoscuţi de musulmani. Coranul a fost dictat de Mohamed, dar potrivit lui, religia Islamică nu a început odată cu el. Ei spun că Adam a fost primul om şi primul musulman pe pamînt, şi însuşi Domnul Isus a fost musulman care se ruga de 5 ori pe zi. Coranul mărturiseşte despre sine că a fost “dat de Dumnezeu” prin îngerul Gavril proorocului Mohamed, pentru ca să confimre Scripturile de mai înainte, sau Scripturile precedente.
“Spune: “Cine este duşman lui Gavriil? El l-a pogorât (Coranul) în inima ta, cu îngăduinţa lui Allah, adeverind ceea ce se află dinaintea lui, ca îndreptare şi bună vestire pentru credincioşi” (Sura 2:97).
(traducere Liga Islamică)
“Spune, oricine se împotriveşte lui Gavril, să ştie că el a adus aceasta (Coranul) în inima ta, după voia lui Dumnezeu, ca să confirme scripturile precedente şi să aducă vestea bună şi călăuzire pentru credincioşi” (Sura 2:97).
(traducrerea din limba engleză)
Orgininea Islamului: Scripturile Precedente
Musulmanii cred în 4 cărţi venite de la Dumnezeu şi anume:
- Tora (Primele 5 cărţi ale V.Testament scrise de Moise),
- Pasalmii lui David (Zaburi Doud) ,
- Noul Testament (Ingil) şi
- Coranul.
Când Coranul spune că a venit să confirme cele scrise în Scripturile precedente, el se referă la Tora, Psalmi şi N.Testament. Coranul marturiseşte că aceste cărţi au venit de la Dumnezeu. Nu numai că le acceptă, dar spune:
Iar dacă tu ai îndoială asupra celor pe care ţi le-am trimis,
atunci întreabă-i pe cei care au citit Cartea revelată
mai înainte de tine. Ţi-a venit Adevãrul de la Domnul tãu!
Aşadar, nu fi printre cei care au îndoieli!
(traducere Liga Islamică)
“dacă stai la îndoială cu privire la ceea ce ţi-am trimis (adică Coranul) Noi, intreabă pe cei ce au citit Scripturile precedente (Tora, Psalmii si Noul Testament), înaintea ta. Doar a venit la tine adevărul de la Domnul tău, deci să nu fii indoielnic” (Sura 10:94)
(traducere din limba engleză)
Dar aici se încep toate neânţelegerile şi problemele. Toate aceste probleme ţin nemărginit de persoana şi Dumnezeirea Domnului Isus Hristos, Mesia. Coranul vine în contradicţie cu ceea ce este scris în Tora, Psalmi şi N. Testament. De exemplu, el contrazice răstignirea Domnului Isus (Sura 4:157-158), pe cînd toate cele 4 Evangheliii şi întreg Noul Testament, Tora şi Psalmii, îl prezintă pe Domnul Isus Hristos ca răstignit şi înviat. (Genesa 3:15, Isaia 53, Psalmul 22, Mat 27:33-36, Marcu 15:24-25, Luca 23:33, Ioan 19:17-18 etc.)
În Biblie nu găsim nici o singură referinţă la Muhamed, totuşi musulmanii susţin că însuşi Domnul Isus a profeţit venirea lui Mohamed pe acest pamînt.
O altă contradicţie şi neînţelegere este între musulmani şi Evrei. Potrivit Cuvîntului Lui Dumnezeu, Biblia, Dumnezeu a făcut un legamînt cu Avraam şi seminţia lui după el, Isaac fiind urmaşul făgăduinţei, născut din soţia lui Avraam, Sara (Genesa 15). Când Avraam a primit făgăduinţa aceasta din partea lui Dumnezeu, avea 75 de ani şi încă nu avea copii. Sara, soţia sa, era stearpă. Ca să mai ai copii la o aşa vârstă înaintată, trebuia să se întâmple un miracol. Sara, a hotărît să-l ajute pe Dumnezeu în împlinirea făgăduinţei Lui, propunîndu-i lui Avraam să intre la roaba sa egipteancă, Agar. Şi aceasta să le nască copilul fagaduintei.
“Avram a ascultat cele spuse de Sara. 3 Atunci Sara, nevasta lui Avram, a luat pe Egipteanca Agar, roaba ei, şi a dat-o de nevastă bărbatului său Avram, 4 El a intrat la Agar, şi ea a rămas însărcinată… Agar a născut lui Avram un fiu; şi Avram a pus fiului, pe care i l-a născut Agar, numele Ismael. 16 Avram era de optzeci şi şase de ani, când i-a născut Agar pe Ismael” (Genesa 16:2-4, 15-16).
Totuşi nu Ismael era copilul pe care îl promisese Domnul lui Avraam. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îi va da un fiu din soţia lui, Sara, şi numele lui va fi Isaac. (Genesa 17-18). Dumnezeu a împlinit promisiunea Sa şi Sara i-a născut pe Isaac lui Avraam. El a fost fiul făgăduit de Dumnezeu de la început. (Genesa 21:1-3) Mai tîrziu lui Isaac i s-a născut Iacov, iar lui Iacov i s-au născut 12 fii care formează cele 12 seminţii ale poporului Israel prin care s-a născut Mîntuitorul, Mesia Isus Hristos. Însă Coranul spune că nu Isaac, ci Ismael este copilul făgaduinţei dat de Dumnezeu lui Avraam. (Sura 19:54, Sura 37:83-109 comparaţi cu Genesa 12:1-19). Iar legamântul şi fagăduinţele lui Dumnezeu au fost date lui Ismael şi nu lui Isaac. Mohamed este descendent din Ismael şi de aceea a încercat să convingă pe toţi urmaşii săi că Ismael este copilul făgăduinţei, dat de Dumnezeu lui Avraam, şi că arabii, dar nu Evreii sunt poporul ales al lui Dumnzeu. De aceea au şi existat multe războaie între Israeliţi si vecinii săi Arabi, in anul 1948-49, apoi 1956, în 1967, în 1973-74 şi în 1982. Faptul că Israel rămîne pînă azi în picioare, este o minune şi o puternica mărturie ca ei sunt poporul cu care Dumnezeu a făcut legămînt, urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov.
Concluzii: Am văzut, pe scurt, că istoria Islamului începe odată cu Mohamed, în secolul 7. ‘Profetul’ Mohamed a dictat Coranul crezînd că este “primit din partea lui Dumnezeu” prin îngerul Gavril. Coranul, potrivit cu cele scrise în el, ar fi trebuit să confirme cele scrise în Biblie, Scripturile prcedente. Dar aici intervine mare dilemă. Coranul în cele mai multe privinţe se contrazice total cu doctrina Bibliei. Şi atunci, ce să mai credem? Avem două opţiuni. Prima: să credem că Cuvîntul Lui Dumnezeu, Biblia, este Adevărul absolut, complet şi fără greşeală. Iar Coranul şi religia Islamică nu sunt decât o tentativă din partea diavolului asupra cuvîntului Lui Dumnezeu, pentru a duce în eroare pe oameni.
“Cine este mincinosul, dacă nu cel ce tăgăduieşte că Isus este Hristosul? Acela este Anticristul, care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fiul.” (1Ioan 2:22)
A doua opţiune: să credem că Coranul este cartea adevarată, iar Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Musulmanii nu pot explica de ce Coranul nu confirma cele scrise in Biblie. Cei mai mulţi din ei preferă să spună: “Adevărata Biblie a fost pierdută în timp”. Unii mai zic: “Biblia a fost schimbată de către preoţii Iudei din acele timpuri”. Ambele cazuri sunt minciuni, pentru că nici unii din ei nu au dovezi clare pentru a confirma spusele lor. În schimb, sunt foarte multe dovezi care confirmă contrariul(voi prezenta în alt articol), şi anume că Biblia este Cuvîntul Lui Dumnezeu, complet, desăvîrşit, lăsat pentru noi, oamenii.
Oare poate Dumnezeu să mintă? Bineînţeles că NU. Atunci Dumnezeu care nu minte şi care ne-a repetat de nenumarate ori, in Tora, Psalmi si Noul Testament că Isus Hristos, nu a fost doar un simplu om, sau un simplu prooroc, ci El este Fiul Lui Dumnezeu, chipul Dumnezeului nevăzut (Epislola către Coloseni 1:15), El este Dumnezeu din Dumnezeu şi însăşi Dumnezeu îl numeşte pe Isus, Dumnezeu. (Epistola către Evrei 1:8). Oare poate Dumnezeu să vină dupa aceia cu o altă carte pe nume “Coran” şi să spună: “Îmi pare foarte rău, dar în primele trei cărţi venite de la mine, am cam greşit Eu şi v-am minţit, acum în ultima carte vă spun şi vă adeveresc ca Isus nu este Dumnezeu”. Oare poate fi aşa? Bineînţeles că nu. Sună amuzant nu?! Ultimele cuvinte pe care Dumnezeu ni le-a lasat pe paginile Sfintei Scripturi spun urmatoarele:
“Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19 Şi dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărtii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui dela pomul vieţii şi din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta.“ 20 Cel ce adevereste aceste lucruri, zice: ,,Da, Eu vin curînd.“ Amin! Vino, Doamne Isuse! 21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin”. (Apocalipsa 22:18-21)
Tot ce a avut Dumnezeu să ne spună, este scris pe paginile Sfintei Scripturi, Biblia. Cuvîntul lui Dumnezeu este absolut şi complet, neavând nevoie de o altă carte ca să-l mai completeze. De aceea şi apostolul Pavel a scris:
“8 Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! 9 Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!” (Galateni 1:8-9)
Oare este Dumnezeul Coranului acelasi cu Dumnezeul Bibliei? Oare Dumnezeu în care credem noi, creştinii, este acelaşi cu dumnezeul în care cred musulmanii? Revin-o pe acest portal şi vom găsi răspuns la aceaste întrebări.
Sursa: Moldova Creştină
http://www.moldovacrestina.net/opinii/originea-islamului-3-puncte-de-vedere/

January 27th, 2011 at 11:01 pm
Buna:) Va multumesc foarte mult pentru comparatia pe care ati evidentiat-o intre cele 3 mari religii Iudaismul, Islamismul si Crestinismul; contradictii prin care cred ca Islamismul incearca sa-si impuna o oare care superioritate.
Consider foarte relevant faptul ca desi Islamismul accepta ca Noul Testament este inspirat de Dumnezeu neaga faptul ca Isus este fiului lui Dumnezeu. Este o uriasa contradictie. Sunt orbiti, dar nu de o religie a iubirii si adevarului.
Impreuna cu sora mea am cautat pe internet, procentajele religioase din fiecare tara din toate continentele, si am observat ca multe persoane sustineau ca in timp ce crestinismul scade numeric, lumea islamica creste (datorita natalitatii pronuntate). Totusi unii sustineau ca islamismul creste si datorita faptului ca sunt mai multi crestini care prefera sa intre in islamism decat invers. Imi pare rau pentru oamenii care desi au crescut intr-o familie crestina, renunta sa cunoasca adevarul si sa continue sa-si intareasca credinta. Biblia este cuvantul lui Dumnezeu. Este singura carte care ne ordoneaza viata, aratand calea spre adevarata fericire.
In Biblie, Dumnezeu nu a inspirat niciodata sa avem o credinta oarba, prin care noi doar sa respectam niste reguli fara sens. Din contra Dumnezeu ne lasa libertatea de a alege, de a cerceta si de a gasi raspunsuri. Credinta pe care noi trebuie sa o manifestam este plina de intelepciune, iubire si puritate sufleteasca. Nu trebuie sa fim orbi, fanatici, capabili de crima si razbunare, sau iubitori de averi si putere asupra altora. Comportamentul nostru trebuie sa fie curat, plin de iubire adevarata ( cum e scris in 1Corinteni 13), incercand sa scoatem din viata noastra lucrurile care ne indeparteaza de Dumnezeu ( cum ar fi: armele cu care putem comite crima; bautura,drogurile care sunt daunatoare corpului nostru si ne dezumanizeaza, dorinta de a avea putere si bani prin care ii facem pe altii nefericiti si devenim iubitori de bani si nu de Dumnezeu, neintelegerile in familie, supararile, nervozitatile, egoismul, dorinta pacatoasa de carne, nervozitatea s.a. Toate lucrurile sunt permise, dar nu toate zidesc. De aceea, noi trebuie sa manifestam discernamant, responsabilitate si multa intelepciune in toate alegerile noastre.
Toate lucrurile bune sunt mentionate in biblie.
Eu vad in cuvintele lui Isus singura cale spre a dobandi pacea universala, unica cale spre o viata plina de sens intr-o viitoare lume perfecta.
Aceasta este „chemarea cereasca”, „nu va impietriti inimile…” Evrei 3:8. „Chemarea cereasca” cheama la sfintenie, la urmarea lui Isus, la ascultarea cuvintelor Sale, la iubire, la pace si in final la viata vesnica. Aceasta chemare vine de la IEHOVA si Isus Hristos, cu adevarat este cereasca.