Tawhid si Trinitatea
Cuvantul tawhid, care poate fi scris si sub forma tauhid, apare in limba orginala, araba, sub forma توحيد . Enciclopedia Britannica Online il traduce prin ,,unicitatea lui Allah”, ,,denumirea unicitatii” sau ,,a avea doar unul”, expresiile acestea reflectand unicitatea lui Dumnezeu.(1) In contextul numarului mare de dumnezei venerati de alte popoare, El este Singurul si Unicul Dumnezeu autentic.
Mai mult, cuvantul se refera la natura Lui si anume ea fiind compacta, Dumnezeu nefiind compus din mai multe elemente, ci toate componentele naturii existand in fiinta Sa. Acest sens panteist este inteles de catre mistici (Ṣūfī), pe cand teologii au croit in jurul termenului intreaga teologie sistematica islamica.(2) Intre cele doua abordari exista o diferenta practica si anume, misticii subliniaza calea experientiala pentru cunoasterea lui Dumnezeu, pe cand teologii subliniza ramura experientiala.Afirmatii ale invatatorilor despre unicitatea lui Allah
Monoteismul islamic este subliniat in Coran, iar versetul fundamental pentru acesta credinta este cel din Sura 112:1-4 ,,El este Allah, Cel Unic ! Allah-us-Samad! El nu zãmisleste si nu este nãscut si El nu are pe nimeni egal!””. In comentariul pe care il face pe marginea acestui verset, Yusuf Ali subliniaza in lucrarea sa faptul ca acest pasaj este folosit cu referinta la crestini.(3) Scopul cuvintelor este acela de a atentiona musulmanul credincios de faptul ca intelegea crestina despre Dumnezeu Tatal este una eronata.
Tot in lumina acestui verset, un alt mare invatator subliniza in cartea sa faptul ca nu exista niciun pasaj in Vechiul Testament care sa sublinieze idea de Trinitate sau vreun pasaj in care acesta sa apara folosit de vreun autor.(4) In baza acestui argument el afirma despre cartea de capatai a musulmanilor, Coranul, are dreptate in a afirma caracterul unic si neseparat al lui Dumnezeu.
Un alt mare invatator numit Shabir Ahmad Usmani afirma in cartea sa faptul ca doctrina fundamentala crestinilor pare absurda si ridicola asta deoarece o astfel de idée sfideaza regulile de baza ale logicii.(5) In apologia pe care o face pentru unitatea lui Allah el se intreaba atacand in felul acesta crestinii, cum ar putea Dumnezeu sa fie in acelasi timp o Persoana si trei Persone. Tot in demersul acesta de a explica imposibilitatea existentei mai multor persone intr-una, autorul foloseste argumentul conducerii. Potrivit multor relatari din istorie, niciun popor nu a putut fi guvernat de catre doua persone deoarece la scurt timp s-au iscat tensiuni intre acestea. Neintelegerile de regula s-au sfarsit prin abdicarea sau inlaturarea unuia dintre conducatori. Daca aceasta este realitatea, atunci cum poate Creatorul Universului sa existe in doua persone si sa guverneze lumea. Aspectul acesta este subliniat in Sura 21:22 ,,Dacã s-ar afla în ele alti dumnezei afarã de Allah, amândouãar fi stricate. Mãrire lui Allah, Stãpânul Tronului, care este mai presus decât ceea ce spun ei .”
Folosind din nou argumentul logicii, Abul A’la Mawdudi in cartea sa intitulata ,,Coranul Nobil: Tafseer-e-Usmani” apeleaza la acest verset si concluzioneaza asa cum o fac si cei care ii impartasesc idea ca nu ramane altceva decat ca Dumnezeu sa existe intr-o singura Persoana.(6)
Daca o parte dintre invatatorii musulmanii folosesc modelul logicii, altii urmeaza ca si Ali Al-Tanyawi ofera motive teologice si stiintifice. Acesta isi prezinta si isi dezvolta ideile in cartea intitulata ,,Introducere generala in Islam”. Un prim motiv in favoarea unicitatii lui Allah este acela ca El este creatorul atata al pamantului cat si al universului. El este datatorul si Cel care intretine viata, si tot El este cel care o ia dupa bunul Sau plac. El a umplut pamantul cu vietuitoare, cu vegetatie, El a creat totul nimic din ceea ce exista nu fost facut in arata Lui. Tinand cont de aceste aspect, ,,Credinta ca Singur Allah este sursa tuturor bunelor si relelor este temeiul unicitatii Divinitatii”(7).
Natura asa cum a creat-o Dumnezeu nu poate exista daca nu ar fi supravegheata de o fiinta ce s-ar implica in mod direct in bunul mers al acesteia. In sensul acesta Allah se implica prin intermediul unor unelte, iar aceste parghii poarte numele de legi ale naturii. Modul in care acestea functioneaza pentru a ajuta sa existe un ciclu de viata reflecta existenta dar si unicitatea Lui. Legile naturii guverneaza anumite elemente de baza ca si apa, aerul si altele, acestea interactionand unele cu altele. Modul misterios dar si intelligent in care componentele acestea lucreaza subliniza din nou unicitatea lui Allah. Ali Al-Tanyawi dezvolta mai mult acesta idée facand urmatoarea afirmatie:
,,Avantajele ce deriva din aplicarea legilor naturii sunt utile in aceasta lume. Allah ne-a inzestrat cu ratiune pentru a descoperi aceste legi. Dar El nu ne-a dat puterea sa descoperim ce este dincolo de aceste legi si nici sa aducem avantajele lumii viitoare in acesata lume. De aceea, noi operam in limitele materiale care ne-au fost date. Noi incercam sa realizam ceea ce este bun si sa evitam ce este rau, in limitele posibile noua, in acesata viata. Nu vom poseda pentru noi insine in cealalta lume, nici bine nici rau.”(8)
El este sursa binelui, de aceea, in providenta Sa permite ca anumiti compusi sa se combine si sa aibe ca rezultat formarea unor medicamente. Pastilele care ofera remedii bolilor ar ramane un mister daca in voia Sa permisiva nu ar permite descoperirea acestora de catre oameni care sunt finite finite.
Aceste descoperiri reprezinta rodul unui studiu indelungat realizat de catre oameni des tiinta. Pana au ajuns la acest produs finit, oamenii acestia au studiat anumite stiinte. Existenta lor dovedesc unicitatea lui Allah. Cu toate ca cercetatorii in urma au ajuns la o anumita intelegere cu privire la mecanismele naturii, exista si raman anumite fenomente de neinteles, acestea fiind cauzate de Allah. Rationamentul existentei lor ramane la indemana lui Allah si in voia Lui, El permite aceesul dupa buna Sa placere. Prezenta unor astfel de fenomene de neinteles dovedesc unicitatea lui Allah.
Un alt aspect important in discutia aceasta il reprezinta elemental etic si moral din fiinta umana. Pus in fata unor anumite situatii de viata sau de moarte, de cele mai multe ori omul prefer sa urmeze impulsul de a reactiona in mod correct si a face binele. Acest imbold spre a actiona in mod corect, acesta inclinatie finite umane de a face binele si a respinge raul nu face altceva decat sa sublinieze din nou suveraniteatea dar si unicitatea lui Dumnezeu.
Implicatii practice
Doctrina unicitatii lui Allah, a recunoasterii doar unui singur Dumnezeu este un concept essential pentru viata oricarui musulman. La nivel declarativ afirma Ali Al-Tanyawi, termenul tawhid poarta in dreptul lui urmatoarea expresie: La ilaha ill Allah (Nu exista alta divinitate in afara de Allah).(9) Mai mult, unii invatatori afirma ca aceasta afirmatie mai este numita si ,,cheia raiului”, aceasta denumire fiind oferita de catre Mohamed.
Ea isi lasa amprenta in multe din elementele ce formeaza o natiune. In studiul sau amanuntit cu privire la islam Ali Al-Tanyawi prezinta locurile unde apare atat expresia cat si termenul tawhid:
,,Este scrisa pe steagul unor tari islamice, pe monede, este strigat de lupta, formula de juramant, este repetata de dervisi in cadrul sedintelor de zikr, este pronuntata de catre cei care poarta sicriul si de catre cei care vad trecand sicriul, poate fi scrisa pe usa caselor, este considerate si drept o formula magica”(10)
Ea este mai mult decat o formula magica, ea este o realitate in viata fiecarui musulman. Insusirea acestui concept reprezinta un element determinant deoarece ea reprezinta linia de demarcare intre un aderent authentic si unul care doar pretinde a fi. La urma urmei asumarea lui face diferenta atat la nivel de indivizi cat si de personae. In credinta mulsulmana oamenii se impart in credinciosi si necredinciosi, iar credinciosii sunt cei care il recunosc pe Allah si care si traiesc in lumina marturisirii lor. Mai mult decat atat, linia de demarcatie este prezenta nu numai in lumea materiala, ci si in lumea spiritual si anume in locul in care oamenii vor fi rasplatiti pentru viata lor. Cei ce au urmat indeaproape sa-I fie fideli lui Allah vor fi bine primiti in Rai , pe cand ceilalti vor fi pedepsiti pentru sitlul de viata contrar invataturilor Coranului.
Doctrina acesta are de a face in mod special cu viata de zi cu zi. In contextul separarii cele doua categorii de oameni, Meududi, un scriitor musulman in cartea sa face urmatoarea afirmatie: ,,Adevarata diferentiere are loc prin acceptarea constienta a semnificatiei acestor cuvinte si atasamentul fata de aceasta doctrina in viata practica”(11) Ceea ce doreste scriitorul sa afirme aici este ca acesta afirmatie nu trebuie sa ramana la nivelul unui obiect de studio, ci el trebuie sa se regaseasca in cele mai mici detalii ale vietii, asta deoarece modul de viata sa reprezinte supunere fata de Allah.
In contextual acesta Ali Al-Tanyawi este mai concret in idea acesta si scrie urmatoarele: ,,Credinta in Allah ca Stapan al universului si Stapan al tuturor taramurilor este o afacere a inimii: un concept pe care cineva il asimileaza in interiorul inimii”(12). La urma urmei, inima este cea care determina un stil de viata, ea este sursa, izvorul tuturor deciziilor. De aceea in primul rand credinta trebuie sa cucereasca inima. Ea nu trebuie sa fie intr-o anumita masura inglobata, ci intru totul. Pentru a nu fi ambiguu, el continua sa explice afirmatia.
Credinta musulmana cere anumtite practici care trebuiesc insusite de orice credincios in Allah, discipline ca si: rugaciunea, postul, pomenirea lui Allah si recitarea shahadei. Cu toate ca aceste elemente sunt necesare pentru o viata de credinta sanatoasa, adevarata credinta insemna mai mult decat practicarea acestor discipline. Adorarea lui Allah trebuie sa fie un mod de viata. ,,Fiecare actiune legala, ce are ca intentie cautarea multumirii lui Allah este adorare.”(13) Adorarea nu este un concept inventat de catre om ci el reprezinta scopul pentru care a fost creat acesta. Astfel, Sura 51:56 spune urmatoarele cuvinte: ,,Eu nu i-am creat pe dijnni si pe oameni decat pentru ca ei sa Ma adore”.
Pentru acesta trebuie tinut cont de faptul ca adorarea lui Dumnezeu are doua aspecte: cel fizic si cel spiritual. Cel fizic tine de gesturile pe care le face un credincios musulman atinci cand intra intr-o moschee. Ele reprezinta manifestearea credintei inimii. Adorarea autentica cuprinde atat partea launtrica cat si gesticulatiile exterioare.
Intreaga inchinare nu trebuie sa reprezinte un gest de constrangere, ci mai degraba prin inchinare trebuie sa se inteleaga manifestarea dragostei pentru Allah. Ali Al-Tanyawi explica ceea ce insemna si cum ar trebui sa se manifeste aceasta: ,,Dragostea unui credincios fata de Allah este dragoste absoluta; nu este supusa nici unor constrangeri sau limitari.”(14) Aceasta se manifesta in doua moduri. Pe de o partea ea inseamna aderarea la calea prezentata de catre profet iar pe de alta partea insemna abtinerea de la tot ceea ce este considerat ca fiind interzis de catre Allah. Pentru cei care nu stiu care este calea, Mohamed face urmarea afimartie sub forma unui indemn in Sura 3:31 ,,Daca il iubiti pe Allah, urmati-ma”. De cele mai multe ori acesta consta in supunerea fata de toate poruncile, pentru ca legea islamica este in esenta o relegie a supunerii.
Trebuie observant faptul ca cu toate ca Allah indeamna la supunere, in suveranitatea Lui El rasplateste pe cel ce Il urmeaza dar si pedepseste pe cel ce ii incalca poruncile. In lucrarea sa intitualata O explicatie sumara a Trinitatii, James M. Arlandson subliniza faptul ca ,,Mohamed promite o pedeapsa dureroasa (iadul) pentru credinciosii care cred in Trinitate”(15) El isi fondeaza aceasta afirmatie in baza versetului 73 din Sura 5: Acei oameni care spun ca Dumnezeu este unul din trei, strica (adevarul): exista un singur Dumnezeu. Daca persista in ceea ce spun , o pedeapsa dureroasa se va abate asupra celor care strica (adevarul).
In discutia acesta, Omar Al-Askar, surprinde un pasaj din Coran care intezice inrudirea musulmanilor cu alte popoare care impartasesc alte credinte. In contextual unei relatari el mentioneaza faptul ca ,,Allah le-a interzis bărbaţilor credincioşi să se însoare cu (muşrik) femeile politeiste, aşa cum a interzisşi femeilor credincioase să se mărite cu bărbaţi muşrik”(16) Aceasta concluzie autorul o trage in baza pasajului din Sura 2:221:
„Nu vă însuraţi cu politeiste înainte ca ele să treacă în credinţă,
căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea
vă place!Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor, înainte ca ei
să treacă la credinţă, căci un rob credincios este mai bun decât un
politeist, chiar dacă el vă place. Aceştia cheamă la Foc, pe când Allah
cheamă la Raişi la iertare, prin graţia Sa. El le arată limpede semnele
Sale oamenilor, pentru ca ei să-şi aducă aminte.“ .
Citeste aici Raspunsul crestinilor
