Ce cred musulmanii despre Adam si Eva? Allah ii spune lui Adam şi Evei ca pot trai in gradina Edenului si pot manca din toate fructele copacilor din aceasta gradina, cu o singura exceptie: fructele unui singur copac. Satan vine si ii vorbeste lui Adam si Evei dandu-se drept o persoana in care pot avea incredere, pretinzand ca are puterea sa le arate cum pot trai pentru eternitate intr-o imparatie minunata. Satan reuseste sa-i insele, si acestia mananca din fructele copacului oprit. Imediat acestia devin constienti de goliciunea lor. Dupa acest incident, Allah le cere socoteala pentru faptele lor. Ei isi marturisesc greseala, spunand ca au fost inselati, si apeland la indurarea lui Allah. Acesta ii timite sa traiasca pentru o vreme pe pamant. Pentru ca au fost dezbracati de robele lor de catre Satan, Allah ii invata sa se imbrace su dreptate, ascultand de El. Numai in acest mod isi vor putea recastiga accesul in grdina, accessul fiind dupa moarte.

Ce credem noi crestini, conform textului Biblic despre Adam si Eva? Biblia ne spune urmatoarele: Adam a fost creeat primul de Dumnezeu, dupa care Eva a fost creeata din Adam. Dumnezeu i-a creeat pe acestia dupa propria lui imagine, dandu-le stapanire peste tot pamantul. Gradina Edenului (in Biblie) se afla pe acest pamant, pe cand in Coran gradina nu este pe acest pamant. Dumnezeu ii spune lui Adam si Evei sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Satan o inseala pe Eva si aceasta manca din rodul acestui copac. Adam nu a fost inselat, el a mancat pentru ca Eva i-a dat sa manance din fruct, acesta cunoscand greseala pe care o face. Dupa ce au mancat, li s-au deschis ochii si au vazut ca sunt goi. Dumnezeu plimbandu-se prin gradina, il cheama pe Adam: ”Unde esti?” (Geneza 3:9). Pentru cele intamplate Adam a dat vina pe Eva, iar ea pe Satan. Dumnezeu ii pedepseste, pe Eva cu durerile facerii si supunerea fata de barbatul ei, iar pe Adam cu decadere, truda (munca grea pentru a-si castiga existenta) si moarte. In final, Dumenzeu ii alunga din Gradina Edenului.

Natura si consecintele pacatului

Punct de vedere islamic

Pentru un musulman (conform islamului), a pacatui inseamna a calca legea, fara ca asta sa corupa inima si mintea celor ce fac greseli. Pacatul lui Adam nu adus nici o vatamare pentru lumea noastra. Pedeapsa pentru greseala comisa de Adam si Eva, a fost condamnarea la viata pe pamant. Urmasii lui Adam, sunt cu toti supusi unui test de ascultare, desi conform majoritati musulmanilor, nimeni nu este pacatos inainte de a se naste. Legea islamica (Sharia) si codul juridic (Fiqh), abordeaza in general tematica calcarii legii, omul in sine fiind creat ca o fiinta slaba, care actioneaza gresit si comite erori. Allah a creat un plan si a dat legi pentru fiecare moment/aspect din viata, incluzand viata sociala, civila, religioasa cat si criminaliatatea. Devierea de la acest plan inseamna ca omul pacatuieste, ceea ce rezulta in decaderea societatii, relatiile interumane, comerciale si culturale. Pacatul etern este atribuit necredinciosilor sau acelora care au renuntat la islam (apostati). Pacatul este calsificat astfel: - sayyia, khatia: greseli (Sura 7:168; 17:31; 40:45; 47:19 48:2) - itada, junah, dhanb: imoralitate (Sura 2:190,229; 17:17 33:55) - haram: nepermis, in afara legi (Suras 5:4; 6:146) - ithm, dhulam, fujur, su, fasad, fisk, kufr: slabiciune si depravare (Sura 2:99, 205; 4:50, 112, 123, 136; 12:79; 38:62; 82:14) - shirk: asocierea unei persoane/lucru cu Allah (Sura 4:48) In mod normal, musulmanii cred ca sunt sub protectia lui Allah contra acestor pacate, nemusulmanilor neoferinduli-se aceasta protectie. Pentru fiecare pacat Allah are cate o pedeapsa, Coranul si Hadis-urile ocupandu-se detaliat de aceste pedepse. Musulmanii sustin ca Allah ii poate ierta de oricare din aceste pacate cu exceptia pacatului asocierii unei persone/lucru cu Allah (Shirk) (Sura 4:48).

Punctul de vedere crestin

Lumea, din punct de vedere Biblic, a fost creeata perfect, si datorita pacatului au intrat in lume durerea, moartea, decaderea, bolile si coruptia, toate dotorita pacatului lui Adam. Fiinta umana a fost creata fara pacat, dar pacatul a corupt natura umana, nu doar in trupul fizic, care este acum supus mortii, dar si launtrul inimii care a devenit plin de intuneric, egoism si rautate. Pacatul nu inseamna doar calcarealegi, este mult mai mult: a adus decaderea vietii in sine si a creatiei. Atunci cand o persoana sau un lucru este sub puterea pacatului si a raului, acestea nu raman fara cansecinte nefaste. Pacatul corupe, duce in robie, perverteste, duce la decadere si in cele din urma la moarte. Pentru ca Adam si Eva sau supus lui Satan, acestia au devenit robi ai pacatului. Datorita dorintei egoiste pe care au avut-o, relatia de prietenie cu Dumnezeu a fost ruinata. Cu toate ca au fost creeati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, I-a facut chiar prieteni si copii ai Sai, Dumnezeu nu a mai tolerat prezenta lor. Pacatul lui Adam, nu a fost in primul rand incalcarea poruncilor lui Dumnezeu, ci mai degraba ruperea relatiei de prietenie dintre el si Dumnezeu. Dumnezeu l-a chemat pe Adam, pentru ca primul lucru care conta pentru El, era prietenia dintre ei. Ascunzandu-se de Dumnezeu, Adam a aratat ca pacatul a adus divortul intre ei, divort initiat de om (Adam). Adam a stiut ca l-a tradat pe Dumnezeu, Dumnezeu care venea in gradina pentru a merge si vorbi cu el. Increderea si intimitatea care il lega pe Adam de Creatorul sau, a fost acum pierduta si nu putea fi restaurata doar cu un simplu cuvant de iertare. Ranile facute de un prieten, taie foarte adanc si necesita o lunga perioada pentru vindecare. Dupa aceasta, (noi) toti urmasii lui Adam pana astazi, au mostenit consecinta pacatului facut de Adam, instrainarea si departarea de Dumnezeu. In Biblie vedem cum Dumnezeu in diferite moduri cauta sa restaureze relatia intre El si creatia sa.

Un raspuns pentru problema pacatului

In islam pacatul sau greseala nu constituie o problema fundamentala. Daca relatia dintre Allah si omenire este una relatie stapan-sclav, sclavul poate fi trimis inapoi la munca dupa ce a fost neascultator. Pentru ca in islam, pacatul este considerat doar ca o simpla neascultare, si nu apare ca o separare completa de Creator, islamul nu are un concept de separare si distantare ca si consecinta a pacatului. In crestinism, pacatul este problema fundamentala, nu doar pentru omenire, ci si pentru intregul univers. Ruperea relatiei cu Dumnezeu, implica mult mai mult de cat simpla neascultare: implica despartirea de tot ce inseamna viata, sanatate, vitalitate, pace, bucurie, siguranta si fericire. Cand Adam si Eva nu l-au crezut pe Dumnezeu(care era prietenul lor), urmandu-l pe Satan, au creeat o prapastie in intregul univers. Initial, Dumnezeu si Adam, mergeau si vorbeau impreuna, avand o relatie intima unul cu altul (Geneza 3:8-9). Dupa ce pacatul a fost comis, aceasta relatie a fost distrusa. Dumnezeu nu mai vrea sa mearga si sa vorbeasca cu Adam si Eva, si ii alunga din prezenta Sa. Despartiti de Dumnezu, Prietenul si Creatorul lor, oamenii nu-si pot mentine integritatea si inevitabil cad in puterea mortii, decaderii, egoismului, bolii, suferintei si durerii. Pentru ca orice pacat facut in viata noastra ne duce la moarte si decadere, singurul raspuns pentru pacatul care a despartit omenirea de Dumnezeu, a fost ca mai intai moartea sa aibe loc, iar dupa moarte sa poata fi creata o noua omenire si un nou univers. In Vechiul Testament, Dumnezeu ne arata ca plata pacatului este oartea si iadul. In Noul Testamnet, gasim faptul ca Dumnezeu (Fiul) a luat trup de om, nascut din fecioara Maria, si a trait o viata in perfecta intimitate cu Tatal prin Duhul Sfant. Cand Iisus a murit, El a luat vina intregii omeniri asupra Sa, moartea si decaderea pe care le aduce pacatul, distrugandu-le prin insasi moartea Sa. Dupa ce a inviat din morti, a luat un trup nou mult mai puternic si nelimitat in comparatie cu trupul uman avut inainte de moarte.

Refacerea relatiei dintre om si Dumnezeu.

Prin moartea lui Iisus, problema cruciala a pacatului este rezolvata, iar prin invierea lui Iisus, relatia noastra cu Dumnezeu, distrusa prin pacat, este acum restaurata. Noua viata pe care am primit-o acum prin Iisus Hristos, este ca si cum pacatul facut de Adam si toti urmasii lui nu ar fi avut loc. Iisus Hristos a creeat o fiinta umana si un univers mult mai glorios decat cel dinainte. Pentru aceasta trebuie sa luam in considerare urmatoarele: daca cineva omoara singurul copil al unei familii, nu putem avea o reconciliere decat daca criminalul va aduce copilul omorat inapoi, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Cei ce-l urmeaza pe Iisus sunt cei care primesc partea acestei noi vieti. Cand au crezut in Iisus Hristos, Duhul lui Dumnezeu le da acestora un duh nou care vine chiar din Iisus cel inviat. Crestinii inca mai traiesc intr-o lume care nu este impacata cu Dumnezeu, dar in viata interioara au primit o noua fiinta, care va deveni vizibila o data cu revenirea lui Iisus Hristos pe pamant. Din punct de vedere fizic, crestinii nu au nimic deosebit de ceilalti oameni, dar in viata interioara cu fiecare zi ce trece, cresc mult mai puternici traind intr-o relatie intima cu Dumnezeul cel viu.

In concluzie

In islam, pacatul si greseala nu au un loc important in invatatura, islamul inseamna supunerea fata de voia lui Allah. Problema pacatului din trecutul unei persoane este rezolvata prin ascultarea de voia lui Allah si nimic mai mult. Acest lucru se datoreaza faptului ca intre Allah si creatia Lui, nu exista nici o relatie intima. Allah este undeva mult deasupra relatiilor cu oamenii, si este preocupat doar ca voia Lui sa fie implinita perfect in aceasta lume. Pentru crestinism, pacatul este parte importanta din invatura. Evangheliile sunt centrate pe remediul pacatului care se concentreaza pe nasterea, viata, moartea, invierea si inaltarea lui Iisus Hristos. Problema pacatului din trecut, si mai ales pacatul lui Adam, nu pot fi rezolvate indiferent cat de buna ar fi purtarea noastra acum sau in viitor. Ruptura a fost facuta, si despartirea a avut loc. Mesajul Evangheliei lui Iisus Hristos nu este un set de legi, ci ne aduce oferta repararii relatiei stricate in gradina Edenului.