Astazi mai mult ca oricand, oamenii interactioneaza cu o viteza din ce in ce mai mare. Crestinii si musulmanii se intalnesc si discuta despre modul in care inteleg si cred in Dumnezeu, Revelatia Divina, profeti, si viata de dupa moarte. Majoritatea oamenilor se intreaba: Cine este Dumnezeu? Daca exista, cum il putem cunoaste? Care este adevarul, sau care este religia adevarata? Site-ul nostru isi propune sa ofere un loc in care cei interesati pot gasi informatii referitoare la dialogul dintre crestini si musulmani.
continuare...

Archive for the ‘Istorie’ Category

Evreii Bani Quraytha - Trădători sau trădaţi?

Intorducere

Când Mohammed a intrat pentru prima oară în Yathrib (Al-Madina Al-Munawwarah), el s-a bazat pe sprijinul celor din poporul său. Mohamed a crezut că tribul evreilor din oraş, îi va oferi ajutor pentru a-şi susţine autoritatea ca profet, prin prisma faptului că aceştia deţineau Tora şi toţi profeţii au fost dintre evrei.

În Yathrib şi suburbiile sale, trăiau mulţi evrei. Aceştia erau: familia Bani Al-Nadheer, famila Qaynuqa Bani, familia Bani Quraytha şi alţii. Evreii erau foarte bogaţi şi aveau succes în afacerile lor. Lucruri dorite şi de tânăra naţiune islamică.

La început, Mahomed a încercat să fie prieten cu evreii şi să-i atragă de partea lui. El a insistat că Oamenii Cărţii (evreii şi creştinii) se închină aceluiaşi Dumnezeu [sura 29:46]. El a spus că acelaşi Dumnezeu ne-a trimis (revelat) Tora [sura 5:48]. El a ordonat musulmanilor să postească Aashoora sau Paştele [Saheeh Bukhari - 2004]. Chiar Qibla (direcţia spre care musulmani se roagă) a fost spre Ierusalim - aceeaşi direcţie spre care evreii se rugau [Saheeh Bukhari - 41]

Oricât de mult a încercat Mahomed să-i convingă că el este profet, nu a reuşit. A încercat chiar să negocieze într-o sinagoga din Yathrib (Al-Madina Al-Munawwarah), spunând că, dacă numai doisprezece evrei ar crede în El, atunci Allah şi-ar abate mânia lui de la ei [Musnad Ahmad - 23464].

Când a înţeles că evreii nu vor crede în el, şi că necredinţa lor se va întoarce împotriva lui, pentru că au Tora în care se găsesc criteriile după care este arătat un profet (adevărat sau fals), (Mohamed) a realizat că aceştia ar trebui eliminaţi. Primul pas a fost să schimbe Qibla (direcţia spre care musulmanii se roagă) de la Ierusalim la Mecca [sura 2:144 şi Saheeh Bukhari - 41]. Apoi îi avertizează, fie devin musulmani şi vor trăi în siguranţă sau îşi vând proprietăţile şi pleacă (părăsesc terenurile deţinute) [Saheeh Muslim - 1765 & 1767 şi Sunan Abi Dawood - 3003].

Mohammed merge către evrei, fie pentru a încheia un tratat cu ei, fie pentru a-i exila. Evreii Bani Al-Nadheer au refuzat să încheie un tratat cu Mohammed, au luptat împotriva lui, au pierdut şi, ulterior, au fost exilaţi. Evreii Bani Quraytha văzând soarta fraţiilor lor Bani Al-Nadheer nu au avut altă opţiune decât să facă un tratat de pace cu Mohamed [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004].

Mohammed merge către evrei, fie pentru a încheia un tratat cu ei, fie pentru a-i exila. Evreii Bani Al-Nadheer au refuzat să încheie un tratat cu Mohammed, au luptat împotriva lui, au pierdut şi, ulterior, au fost exilaţi. Evreii Bani Quraytha văzând soarta fraţiilor lor Bani Al-Nadheer nu au avut altă opţiune decât să facă un tratat de pace cu Mohamed [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004].

Mohammed era hotărât în a exila sau omorî toţi evreii (din peninsulă). Nu putea rupe tratatul cu evreii Bani Quraytha pentru că, deşi ar fi cauzat imaginii sale de profet, un profet trebuie să-şi ţină promisiunile şi tratatele. Mohamed a subliniat cu tărie importanţa păstrării tratatelor [sura 09:04 şi Saheeh Bukhari - 33]. Deci, singura cale prin care el ar fi putut rupe tratatul era să prezinte situaţia de aşa natură ca evreii Bani Quraytha să fie cei care au rupt tratatul.

Ghazwat Al-Khandaq (Bătălia Canalului sau Sanţului) a venit. Triburile păgâne arabe s-au retras şi Mohammed era gata de luptă. Mahomed i-a omorât pe evreii Bani Quraytha pe motiv că au renunţat la tratat şi i-au trădat pe musulmani. Oare i-au trădat ei pe musulmani?

Bătălia de la Al-Khandaq (bătălia de la şanţ sau bătălia aliaţilor) şi Bătălia de la Bani Quraytha

Quraysh şi Ghatfan, încurajaţi de evreii exilaţi, Bani Al-Nadheer, au vrut să-l elimine pe Mohamed pentru totdeauna. Au strâns o armată mare şi au asediat Yathrib-ul [Saheeh Bukhari - 4103]. Mohamed, bazat pe sugestia lui Salman Al-Farisi, a săpat un şanţ în jurul Yathrib-ului [Saheeh Bukhari - 2837], cu excepţia părţi locuite de Bani Quraytha, pentru că aveau ziduri mari şi ar fi fost imposibil pentru arabii păgâni să treacă prin cetatea lor, cu excepţia cazului în care Bani Quraytha le-ar fi permis. Datorită tratatului dintre Mohammed şi Bani Quraytha, Mohammed nu a avut niciun motiv de teamă [Saheeh Muslim - 1766 şi Sunan Abi Dawood - 3004]. Totul era pregătit.

După începerea asediului, Mohamed a avut probleme cu alimentele şi alte resurse [Saheeh Bukhari - 4101 şi Musnad Ahmad – 13808]. Tovaraşii săi erau îngroziţi [Saheeh Bukhari - 4103 şi Musnad Ahmad - 10613], şi, mai ales că circulau zvonuri despre evreii Bani Quraytha, că urmau să rupă tratatul dintre ei şi Mohamed, şi i-ar lăsa pe arabii păgâni să treacă prin partea lor. Dupa ceva timp, o furtună de nisip a lovit armatele arabilor păgâni, iar prin refuzul evreilor Bani Quraytha de ai lasa să treacă prin fortăreaţa lor, armatele (pagâne) nu au avut altă alegere, decât să se retragă [Musnad Ahmad – 22823].

Pe de altă parte Mohamed, era gata de luptă. Armata (lui Mohamed) era echipată şi dornică de a lupta în numele lui Allah. Zvonurile că Bani Quraytha au vrut să-l trădeze au fost doar o scuză, şi că ar fi primit un ordin trimis de la Allah, prin intermediul lui Jibreel (Gabriel). Mohamed i-a asediat timp de 14 zile. La sfârşitul acestor zile Bani Quraytha s-au predat. Mohamed a omorât toţi bărbaţii, şi a făcut sclavi femeile şi copiii acestora [Saheeh Muslim - 1769]. Acum, avea mai puţin cu un trib de evreii de care să se teamă.

Trădători sau trădaţi?

Întrebarea pe care ne-o punem acum este; au fost evreii tribului Bani Quraytha trădători sau au fost trădaţi?

Mai întâi de toate, cum ştim dacă un tratat este nul? Nu putem doar pesupune că un tratat este nul din cauza unor simple zvonuri [sura 49:12]. Putem presupune doar dacă:
- Cealaltă parte denunţă în mod oficial tratatul;
- Acţiunea celeilalte parţi este o încălcare directă a tratatului.

Putem spune că una din cele două variante se aplică în cazul tribului de evrei Bani Quraytha?

Am cautat în cele două cărţi ale Hadis-ului (Saheeh Bukhari, Saheeh Muslim, Sunan Al-Tarmithi, Sunan Al-Nasa’i, Sunan Abi Dawood, Sunan Ibn Majah, Musnad Ahmad, Muwatta’ Malik şi Sunan Al-Darimi) şi nu am găsit niciun indiciu care să arate faptul că tribul evreilor Bani Quraytha, oficial sau nu, a renunţat sau a încalcat tratatul.

Singurul Hadis găsit care expune poziţia tribului Bani Quraytha este Hadis-ul [Musnad Ahmad - 22823], care spune că tribul Bani Quraytha a refuzat să-i asiste pe arabii păgâni în vreun fel în atacul pe care aceştia îl duceau împotriva lui Mohamed.

Concluzie

Am văzut cât de mult a vrut Mohamed să-i aibă pe evrei de partea lui. Neputând sa-i atragă acesta i-a eliminat. Am văzut că evrei Bani Quraytha au refuzat să-i ajute pe arabii păgâni sau sa-i lase să treacă prin fortăreaţa lor. Cu toate acestea, Mohamed era hotărât să elimine toţi ne-musulmanii din Arabia . Evreii erau nevinovaţi, lucru care nu l-a oprit pe Mohamed să-i asedieze (pe Bani Quraytha) omorînd (a omorât) fără milă toţi bărbaţii, iar femeile şi copii făcându-i sclavi. Mohamed însuşi a încălcat tratatul, cu toate că a predicat întotdeauna despre cum ar trebui să fie păstrate tratatele.

Istoria este scrisă de învingători. Prin urmare, musulmanii de-a lungul istoriei au susţinut că evreii Bani Quraytha au fost trădători. Totuşi, pentru că cele nouă colecţii de Hadis-uri (De la Al-Bukhari la Darimi) au fost adunate de bărbaţi care se temeau de Allah, nu a fost inclus niciun hadis neautentic. Prin urmare nu s-a putut găsi niciun hadis care să vorbească despre trădarea evreilor Bani Quraytha.

Ce putem înţelege de aici? Poate un profet adevărat al lui Dumnezeu rupe tratatele încheiate fără niciun motiv plauzibil?

Articol preluat şi tradus cu permisiunea: www.answering-islam.org

Scurtă cronologie a islamului – 570 până la 777

(datele sunt aproximative)

Dacă privim la începutul istoriei islamului, nu putem să nu observăm cât de multe războaie au avut loc în decursul unei scurte perioade. Din 623 şi până la 777, într-un interval de 154 de ani, musulmanii au fost implicaţi în 83 de conflice militare, vorbim doar de datele oferite aici.
Privind la datele de mai jos, ne punem următoarea întrebare: este islamul o religie a pacii?
Musulmanii îmi spun că este.
Dar…

570 – Mohamed se naşte în Mecca, într-o famile care făcea parte din tribulQuraish.
577 – Mama lui Mohamed moare.
580 – Moare bunicul lui Mohamed, Abdul Muttalib.
583 – Prima calătorie în Siria a lui Mohamed cu o caravană de comerţ.
595 – Mohamed se casătoreşte cu Khadijah, o vaduvă bogată, mai mare ca el cu aproximativ 15 ani.
595 – A doua călătorie in Siria.
598 – Qasim, fiul sau se naşte.
600 – Zainab, fica sa se naşte.
603 – Um-e-Kalthum, fica sa se naşte.
604 – Ruqayya, fica sa se naşte.
605 – Ka’aba este renovată şi Hajr-e-Aswad (piatra neagră) este pusă aici.
605 – Fatima, fica sa se naşte.
610 – Aflându-se pe muntele Hira, îngerul Gabriel îi spune lui Mohamed că Allah este singurul Dumnezeu adevărat.
613 – Mohamed predică pentru prima oară pe muntele Hira, ocazie cu care se convertesc câteva persoane.
615 – Musulmanii sunt persecutaţi de cei din tribul Quraish.
615 – O parte a comunitaţii emigrează în Abisinia
619 – Abu Talib (unchiul şi protectorul lui Mohamed) şi Khadija mor.
619 – Se căsătoreşte cu Sau’da şi Aisha.
620 – Sunt introduse cele cinci rugăciuni zilnice.
622 – Hijra - Mohamed emigrează de la Mecca la Medina (în acea perioadă se numea Yathrib), face noi convertiţi.
623 – Batălia de la Waddan
623 – Batălia de la Safwan
623 – Batălia de la Dul-’Ashir
624 - Mohamed şi adepţii săi încep să atace caravanele care circulau pe rutele comerciale pentru a strânge fonduri pentru suţinerea comunităţii nou formate.
624 – Zakat-ul devine obligatoriu.
624 – Schimbarea (Qibla) Qiblei dinspre Ierusalim spre Ka’ba (la Mecca). Postul în timpul lunii Ramadan devine obligatoriu.
624 – Batălia de la Badr.
624 – Batălia de la Bani Salim.
624 – Batălia de la Eid-ul-Fitr şi Zakat-ul-Fitr.
624 – Batălia de la Bani Qainuqa’.
624 – Batălia de la Sawiq.
624 – Batălia de la Ghatfan.
624 – Batălia de la Bahran.
625 – Batălia de la Uhud. În această bătalie sunt omorâţi 70 de musulmani.
625 – Batălia de la Humra-ul-Asad.
625 – Batălia de la Banu Nudair.
625 – Batălia de la Dhatur-Riqa.
626 – Batălia de la Badru-Ukhra.
626 – Batălia de la Dumatul-Jandal.
626 – Batălia de la Banu Mustalaq Nikah.
627 – Batălia de la the Trench.
627 – Batălia de la Ahzab.
627 – Batălia de la Bani Quraiza.
627 – Batălia de la Bani Lahyan.
627 – Batălia de la Ghaiba.
627 – Batălia de la Khaibar.
628 – Muhammad semnează tratul cu tribul Quraish.
630 – Mohamed cucereşte Mecca.
630 – Batălia de la Hunsin.
630 – Batălia de la Tabuk
632 – Mohamed moare.
632 – Abu-Bakr, socrul lui Mohamed împreună cu Umar (Omar), începe o campanie militare pentru a-i converti pe arabi la islam.
633 – Batălia de la Oman.
633 – Batălia de la Hadramaut.
633 – Batălia de la Kazima.
633 – Batălia de la Walaja.
633 – Batălia de la Ulleis.
633 – Batălia de la Anbar.
634 – Batălia de la Basra.
634 – Batălia de la Damascus.
634 – Batălia de la Ajnadin.
634 – Moare Hadrat Abu Bakr. Hadrat Umar Farooq devine Caliph.
634 – Batălia de la Namaraq.
634 – Batălia de la Saqatia.
635 – Batălia de la Bridge.
635 – Batălia de la Buwaib.
635 – Damascul este cucerit .
635 – Batălia de la Fahl.
636 – Batălia de la Yermuk.
636 – Batălia de la Qadsiyia.
636 – Madain-ul este cucerit.
637 – Batălia de la Jalula.
638 – Batălia de la Yarmouk.
638 – Musulmanii îi înving pe romani şi intră în Jerusalem.
638 – Jazirah este cucerită.
639 - Khuizistan-ul este cucerit si are loc intrarea în Egipt.
641 – Batălia de la Nihawand.
642 – Batălia de la Rayy în Persia.
643 – Azarbaijanul este cucerit.
644 – Fars-ul este cucerit.
644 – Kharan-ul este cucerit.
644 – Umar este asasinat. Othman devine Caliph.
647 – Insula Cipru este cucerită.
644 – Uman dies and is succeeded by Caliph Uthman.
648 – Campanie militară împotriva imperiului Bizantin.
651 – Bătalie navală împotriva imperiului Bizantin.
654 – Islamul se răspândeşte în Africa de Nord.
656 – Uthman este asasinat. Ali devine Caliph.
658 – Batălia de la Nahrawan.
659 – Egiptul este cucerit (în parte)
661 – Ali este asasinat.
662 – Egiptul este în întregime anexat şi condus de musulmani.
666 – Sicilia este atacată de musulmani.
677 – Are loc asediul Constantinopolului.
687 – Batălia de la Kufa.
691 – Batălia de la Deir ul Jaliq
700 – Sufismul prinde rădacini şi se formeză ca o sectă a islamului.
700 – Campanii militare în Africa de Nord.
702 – Batălia de la Deir ul Jamira.
711 – Musulmanii invadează Gibraltarul.
711 – Cucerirea Spaniei.
713 – Cucerirea Multan-ului.
716 – Invazia Constantinopolului.
732 – Batălia de la Tours in France.
740 – Batălia de la the Nobles.
741 – Batălia de la Bagdoura în Africa de Nord.
744 – Batălia de la Ain al Jurr.
746 – Batălia de la Rupar Thutha.
748 – Batălia de la Rayy.
749 – Batălia de la Isfahan.
749 – Batălia de la Nihawand.
750 – Batălia de la Zab.
772 – Batălia de la Janbi în Africa de Nord.
777 – Batălia de la Saragossa în Spania.

Bibliografie:
Miller, William M., A Christian’s Response to Islam, Presbyterian and Reformed Publishing, Phillipsburg, New Jersey, 1976.
Geisler, Norman, Baker Encyclopedia of Christian Apologetics, Grand Rapids, Michigan, Baker Books, 1999.
Glasse, Cyril, The Concise Encyclopedia of Islam, Harper & Row, Publishers, Inc. San Francisco, 1989.
Morey, Robert, The Islamic Invasion, Harvest House Publishers, Eugene Oregon, 1992.

Articol preluat de pe:
Chronology of early Islam
Christian Apologetics & Research Ministry © Matthew J. Slick, 1995 - 2010

Ogininea lui Allah

În cartea sa, “Care este Numele Lui?”, Aheed Deedat (un “mare teolog musulman), a încercat să convingă cititorii săi că numele Allah se referă la acelaş Dumnezeu căruia i se închină atât creştinii cît şi musulmanii. Ba mai mult, prin această carte a hulit împotriva Numelui Lui Dumnezeu, încercînd să arate că “Biblia nu este adevarată”. A fost foarte preocupat sa explice o mulţime de nume din mai multe limbi, “arătînd” că îşi au rădăcina în cuvîntul Allah. Însă despre provenienţa numelui Allah, nici nu a atins subiectul.
În acest articol, vreau să vedem care este originea lui Allah şi ce se ascunde în spatele acestui nume.
Allah - este oare numai o simplă traducere a Numelui Lui Dumnezeu în limba arabă, sau este ceva mai mult decît atît?

Cum a aparut numele Allah?

Înaintre ca să vorbim despre originea numelui Allah, este bine să ştim că învăţătura islamistă spune că numele lui Dumnezeu este Allah şi acest nume nu este traductibil. Acest nume trebuie sa fie rostit/pronunţat aşa cum sună în limba arabă, indiferent de limba vorbitorului.

Oare ce este cu acest nume? Cum a apărut el?

Allah derivează din AL+ ILAH =ALLAH. ILAH în limba arabă înseamnă “Dumnezeu”. AL este articolul definit “l”. Deci Allah s-ar traduce ca şi : “Dumnezeul”. Muhamed nu a fost cel ce a introdus lumii arabe şi întregii lumi, numele de Allah. Acest nume era foarte bine cunoscut de locuitorii Arabiei în timpul vieţii lui Muhamed.

“Allah a fost idolul şef, sau dumnezeul şef între cei 360 de dumnezei veneraţi în Arabia pe vremea cînd Muhamed s-a evidenţiat ca şi prooroc. Este interesant că nu mulţi musulmani vor să accepte faptul că pagînii din arabia i se închinaseră lui Alah înainte ca Muhamed să apară. Câţiva din ei chiar se mânie, când sunt confruntaţi cu acest adevăr. Dar istoria nu este de partea lor. Literatura pre-islamică a demonstrat acest fapt”. (Who Is This Allah?, G. J. O. Moshay, 1994, p 138).

“Înainte de Islam, religia lumii Aarabe se închina la o mulţime de duhuri, numite jinni. Allah era unul din mulţii dumnezeii, cărora li se slujea in Mecca. Dar după aceea Muhamed a început să înveţe oamenii că Allah, este Singurul Dumnezeu. Dumnezeul căruia I se inchină atît Iudeii cît şi Creştinii”. (A Short History of Philosophy, Robert C. Solomon, p. 130)

Potrivit celor doua citate de mai sus, Allah nu este numai numele lui Dumnezeu în limba arabă ci este un nume atribuit unui idol şef între cei 360 de dumnezei care se bucurau de reverenţă din partea locuitorilor Arabie în acel timp.

Allah – dumnezeul lună

Dacă mergi printr-o ţară musulmană, foarte uşor poţi observa că pe vîrful oricărei moschei (casa de rugaciune a musulmanilor) atîrnă o lună în creştere şi o stea în mijloc. Islamul a preluat din lumea păgînă o mulţime de datini, şi aşa cum vedem şi luna în creştere este tot un semn luat din perioada pre-islamică. De fapt, Allah, în lumea pre-islamică nu a fost altul decît dumnezeul-lună. Şi acest semn îi reprezintă pe musulmani pînă în ziua de azi. Dumnezeul-lună (Allah) era căsătorit cu zeiţa-soare. Iar stelele erau fiicele lui. Ca şi istoria, arheologia deasemenea demonstrează că Allah era un idol pagân. Arheologii au descoperit în Orientul Mijlociu o mulţime de temple pagâne care erau închinate dumnezeului-lună, iar semnul lui fiind o lună în creştere. În Persia ca şi în Egipt dumnezeul lună era desenat pe pereţi sau capete de statui. El era judecătorul omului şi al altor dumnezei. Dumnezeu a avertizat de nenumărate ori pe copii Săi cu privire la închinarea la lună, soare sau stele. Vechiul Testament ne avertizează spunînd:

“Veghează asupra sufletului tău, ca nu cumva, ridicându-ţi ochii spre cer, şi văzînd soarele, luna şi stelele, toată oştirea cerurilor, să fii târât să te închini înaintea lor şi să le slujeşti: căci acestea sînt lucruri pe cari Domnul, Dumnezeul tău, le -a fãcut şi le-a împărţit ca să slujească tuturor popoarelor, subt cerul întreg.” (Deut 4:19)
“2 Se va găsi poate în mijlocul tău, într-una din cetăţile pe cari ţi le dă Domnul, Dumnezeul tău, un bărbat sau o femeie care să facă ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeului tău, şi care să calce legămîntul Lui; 3 care să meargă după alţi dumnezei ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, după soare, lună sau toată oştirea cerurilor, aşa cum Eu n-am poruncit. 5… să ucizi cu pietre sau să pedepseşti cu moartea pe bărbatul acela sau pe femeia aceea.” (Deut 17:2-3,5b) (citiţi şi alte texte Biblice 2Împ 21:3-5, 23:5, Ier 8:2, 19:13, Ţef 1:5)

Aşa cum vedem in Sfânta Scriptură nici pentru poporul lui Dumnezeu, Israel, nu era o noutate închinarea la dumnezeul-lună care ar fi fost căsătorit cu zeiţa-soare şi stelele fiind fiicele lui. De fapt, de foarte multe ori când Israel cădea în idolatrie, dumnezeul-lună era unul din complice. Această religie sau practică era bine cunoscută în acele timpuri, şi de aceea Dumnezeu ne avertizează cu privire la ele. În antichitate ele puteau fi văzute foarte des pe clanţa uşii, talismane, pe obiecte făcute din lut, pereţi, uşorii uşii, etc. Oamenii ajungeau pînă acolo că coceau pîinea în formă de lună în creştere ca şi un act de închinare la dumnezeul lună, sau lui Allah. Popoarele antice, obişnuiau să numească pe dumnezeul lună sub diferite nume. Pentru regiunea nordica din Mesopotamia, numita Sumeria, cele mai populare nume ale dumnezeului lună erau: Nanna, Suen şi Asimbabbar. Asirienii, Babilonienii şi Acadienii, au luat numele “Suen” şi l-au transformat în “Sin”, ca fiind numele lor preferat pentru dumnezeul lună. În conformitate cu mai multe inscripţii antice, s-a demostrat că în timp ce numele dumnezeului lună putea fi Suen, Sin, Nanna, etc. totuşi titlul său oficial era “al-ilah” adică Allah. Istoria demonstrează că templulu dumnezeului lună, era activ şi în timpul vieţii lui Muhamed. Aceasta fiind religia dominantă a Arabiei pe atunci. Muhamed nu a încercat să abată pe oamenii săi din acele timpuri de la închinarea lui Allah, ci învăţătura lui a trecut cu un pas mai departe. De la Allah-dumnezeul lună, cel mai mare dintre toti dumnezeii (cei 360 idoli la care se închinau arabii), la Allah unicul dumnezeu. Interesant este că şi expresia pe care o folosesc musulmanii ca şi “Allah-u Acbar” înseamnă “Allah este cel mai mare”. Expresia în limba arabă nu spune că Allah este mare, ci îl identifică pe Allah dintr-o grupa oarecare ca fiind cel mai mare. Despre ce grupă poate fi vorba? Despre grupa celor 360 de dumnezei cărora li se închinau arabii din acele timpuri, Alah fiind dumnezeul şef între aceşti dumnezei.

Islamul şi dumnezeul său Allah nu vin din Biblie ci din păgînismul Sabeenilor (sau Madeieni). Ei nu se închinau Dumnezeului Bibliei ci la dumnezeul lună şi la fiicele sale al-Uzza, al-Lat şi Manat. (afrimaţie făcută de Al-Kindi. Apologet creştin)

Văzând toate acestea, oare ne mai putem mira de ce semnul ce reprezintă pe musulmani este luna în creştere? De ce luna în creştere atîrna pe fiecare moscheie? De ce luna în creştere se găseşte pe drapelurile a multor ţări islamice? Mai poate fi întrebarea de ce musulmanii postesc în luna din an, care începe şi se termină cu o lună în creştere pe cer? Răspunul este simplu. Pentrucă islamul se trage dintr-o lume păgână de unde şi-a luat şi semnul, şi dumnezeul.
În acest articol am vorbit foarte mult despre originea lui Allah. Aceasta ne-a arătat deja câteva diferenţe care există între Dumnezeul căruia i se închină creştinii şi dumnezeul căruia i se închină musulmanii. Totuşi în articolul următor vom privi din perspectiva Bibliei şi a Coranului, ca să vedem care este diferenţa.
Dumnezeu sa va binecuvinteze din plin!

Sursa: Moldova Creştină
http://www.moldovacrestina.net/opinii/ogininea-lui-alah/

Identitatea araba. Istorie, limba, cultura

identitateaarabaistorielimbacultura-33391
AUTOR: Nadia Anghelescu
COLECTIE: PLURAL.M
PRET: 35.95 RON
DOMENIU: Istorie , Religie, teologie , Filologie
ISBN: 978-973-46-1338-0
ANUL APARITIEI: 2009
NUMAR PAGINI: 448
FORMAT: 145×225

Prezentare:
Volumul urmareste felul in care se configureaza sentimentul identitatii arabe, de la aparitia Islamului pina in epoca moderna, in conditiile eliberarii de sub stapinirea Imperiului Otoman, iar apoi a puterilor occidentale. Lucrarea abordeaza coordonatele fundamentale ale culturii si vietii arabe: istorie si civilizatie, limba si cultura, literatura si imagologie, de la discursul de autolegitimare al lui al-Jahiz pina in zilele noastre, cind organizatiile de prestigiu (cum ar fi Liga Araba) fac eforturi considerabile pentru reintregirea unitatii limbii si culturii arabe.

Cuprins:
Arabii din vechime: beduini si vorbitori de araba • Inceputurile Islamului si cuceririle arabe. Arabizarea • Arabi si straini in Imperiul Arabo-islamic • Discursul de autolegitimare: al-Jahiz • Mituri identitare • Cultura araba si cultura arabo-islamica • Cultura si limba araba dupa dezmembrarea Imperiului Arabo-islamic • „Renasterea” culturii arabe • Arabii si „arabismul” in Imperiul Otoman • Limba araba in vremurile moderne • Pe scurt, despre arabi si cultura araba in epoca mondializarii

Cartea poate fi procurata de aici www.poliron.ro

identitateaarabaistorielimbacultura2

identitateaarabaistorielimbacultura3

Religie si stat in Islam, autor Paul Brusanowski

coperta_religie_si_stat_in_islam_mare

Titlu: “Religie si stat in Islam ”
Autor: PAUL BRUSANOWSKI
Numar de pagini: 352
Tipul tiparirii: Policromie, carton laminat
ISBN: 978-973-111-101-8
Colectie: CULTURA SI CIVILIZATIE
An aparitie: 2009
Publicat de: Edituraa Herlad
Cartea poate fi procurata de ‘aici www.edituraherald.ro’

Despre carte:

Religie si stat in Islam (De la teocratia medineză instituita de Muhammad la Fratia musulmana din perioada interbelica)

Al islam din wa-daula - “Islamul este religie si stat”. Acesta e unul dintre cele mai des intalnite enunturi rostite de intelectualii musulmani fundamentalisti si totodata chintesenta programului lor politic. Dar corespunde el adevarului sau este doar o sintagma, adoptata de ideologii islamismului modern, care sustine necesitatea instituirii unui stat “islamic” cu trasaturi teocratice si resping cu toata puterea sistemul politic occidental? Intrebarea este plina de sens, deoarece, daca aceasta sintagma ar fi cu totul conforma cu adevarul, lumea islamica nu ar fi capabila sa accepte bazele democratiei moderne, deci nici despartirea dintre religie si stat, anume statul secular, neutru si mijlocitor intre diferitele comunitati religioase si viziuni despre lume.

Folosind o baza documentara vasta, autorul arata ca pretentia fundamentalistilor islamici nu are nici un temei in istoria lumii musulmane iar expresia “Islamul este religie si stat” constituie doar un postulat ideologic si nicidecum descrierea unei realitati istorice.

Cuprins

Cuvant inainte 5

Partea I:

DAR AL ISLAM - CASA ISLAMULUI. LUMEA MUSULMANA DE SINE STATATOARE (SECOLELE VII XVIII)

A. TEOCRATIA ISLAMICA INFIINTATA DE MUHAMMAD 17

1. Commonwealth ul arab (meccan) pana in epoca islamica 19

2. Activitatea politica si religioasa a lui Muhammad 25

B. TEOCRATIA ISLAMICA SUB CONDUCEREA CALIFILOR PATRIARHALI 40

1. Institutia califatului 40

2. Orientul Apropiat inclus in teocratia islamica 41

3. Organizarea data de Umar imperiului islamic arab 44

4. Scindarea comunitatii musulmane. Califii Uthman si Ali 47

C. UMAYYAZII SI ABBASIZII 52

1. Aristocratia meccana la conducerea comunitatii islamice. Califatul umayyad (661 750) 52

2. Califatul cosmopolit al Abbasizilor 58

D. SEPARAREA DINTRE STAT SI RELIGIE. DREPTUL ISLAMIC SI CRISTALIZAREA CELOR DOUA MARI CONFESIUNI ISLAMICE 70

1. Factiuni politico religioase in primele doua secole islamice 70

2. Dreptul islamic - Saria. Ulemalele si Institutia religioasa islamica sunnita 81

3. Islamul siit 111

E. METODE DE GUVERNARE IN LUMEA ISLAMICA INTRE SECOLELE XI XVII 123

1. Epoca selgiukida 123

2. Mongolii si desfiintarea califatului abbasid. Crestinismul asiatic - de la inflorire la

3. Sultanatul mamelucilor din Egipt 150

4. Sinteza imperiala otomana. Institutii si atitudini de guvernare in Imperiul otoman 151

5. Triumful siismului. Imperiul iranian la sfarsitul Evului Mediu 169

Partea II: IMPACTUL EUROPEI SI DILEMA ELITELOR MUSULMANE: SECULARIZARE SAU PURIFICARE ISLAMICA? (1774 1945)

A. “CONCURENTA CU EUROPA” 183

1. Primele semne de deschidere spre lume ale conducatorilor musulmani 183

2. Epoca Tanzimat elor. Reorganizarea de la mijlocul secolului al XIX lea (1839 1876) 187

B. CONTROLUL EUROPEAN IN ORIENTUL APROPIAT SI MIJLOCIU 198

1. Egiptul sub ocupatie britanica 198

2. Afganistanul si rivalitatea ruso britanica in Asia Centrala 200

3. Imperiul persan: Independenta politica si control economic ruso britanic 210

4. Reactiile elitelor islamice fata de dominatia europeana 214

5. Criza coloniala si reactiile elitelor nationaliste autohtone. Miscarile constitutionale din Imperiile otoman si iranian 228

6. Orientul Apropiat in timpul primului razboi mondial 238

C. DE LA STATUTUL DE MANDAT LA INDEPENDENTA 242

1. Regimul laic al lui Kemal Ataturk in Turcia republicana 243

2. Dictatura militara in Imperiul iranian 249

3. Regim islamic wahhabit: Regatul Arabiei Saudite 253

4. Statele sub mandat britanic: Egipt, Irak, Iordania 257

5. Mandatul francez in Orientul Apropiat: Siria si Libanul 267

6. In cautarea statului islamic: curentul islamist Neo salafiya 275

7. Palestina de la mandatul britanic la crearea statului Israel. Inceputul conflictului dintre evrei si palestinieni 291

Sclavia pe pamant islamic, autor Malek Chebel

malek-chebel-sclavia-pe-pamant-islamic

Editura: ARTEMIS
Format: 17×24 cm
Pret: 27.15Lei

Cartea poate fi procurata din librarii cat si direct de la editura editura ARTEMIS