Acuzaţia de apostazie (adică renunţarea publică la o anumită credinţă religioasă; renegarea unei doctrine sau concepţii) adusă lui Habib Bastam “se fundamentează pe faptul că acesta s-a născut din părinţi musulmani, iar la vârsta maturităţii a acceptat Islamul, conformându-se preceptelor acestuia, pentru ca apoi să declare verbal şi prin fapte renunţarea de Islam, ocupându-se totodată de organizarea de întruniri evanghelice, chemând şi pe alţii să îmbrăţişeze creştinismul, formând o biserică în casă, desfăşurând ceremonii de botez, predicându-şi credinţa în creştinism în faţa adunării formate din vecini de-ai săi şi negând preceptele islamice“, potrivit hotărârii prin care a fost condamnat la moarte.“Date fiind cele de mai sus, după analizara dosarului, a declaraţiilor procurorului şi a vecinilor care au depus mărturie, precum şi a rapoartelor întocmite de organele de judecată a investigaţiilor şi interogatoriilor desfăşurate, acuzatul nefiind prezent pentru a se apăra pe parcursul investigării dosarului, instanţa consideră vinovăţia acuzatului ca fiind evidentă. Pe baza decretului adoptat în unanimitate de experţii în jurisprudenţă islamică, a art. 3 din Codul de Procedură al Tribunalelor Generale şi Revoluţionare, a art. 205 din Legea Sancţiunilor Islamice, a decretului Imamului Khomeini şi Ayyatollahilor Seyyed Mohammad Reza Golpayegani, Safi Golpayegani, Makarem Shirazi, Bahjat Foumani şi a Oficiului Liderului Suprem, sus-numitul este condamnat la moarte pentru apostazie. Hotărârea este emisă în absenţa acuzatului şi poate fi reanalizată de Curtea Supremă în termen de douăzeci de zile de la data comunicării”, se arată în hotărârea din 2009 a tribunalului din Teheran, depusă la dosarul lui Habib Bastam.

Cazul lui Habin Bastam se află şi în atenţia Oficiului pentru Comunicare Internaţională şi Drepturile Omului - Human Rights & International Communication - HRICO/OCIDO, care a fost sesizat de fratele condamnatului, Assadollah Masoud Bastam - cetăţean britanic de origine iraniană, şi el condamnat, în lipsă, pentru apostazie în Iran.

Assadollah Masoud Bastam a venit în Romania şi s-a adresat mai multor instituţii pentru protecţia drepturilor omului, inclusiv Reprezentanţei Comisiei Europene şi Parlamentului, cerând sprijin pentru salvarea vieţii fratelui său, Habib Bastam, în vârstă de 29 de ani, “refugiat în România din cauza persecuţiilor politice şi religioase la care a fost supus în ţara sa natală, Iran”.

“Situaţia familiei Bastam s-a agravat în Iran pe măsură ce mai mulţi membri ai săi, având convingeri democratice şi convertindu-se la creştinism, au fost rând pe rând persecutaţi politic şi religios, în primul rând de autorităţi. Toate acestea au culminat cu condamnarea la moarte sub acuzaţia de apostazie - în anul 2001 a lui Assadollah Masoud Bastam - căruia la scurt timp autorităţile britanice i-au acordat protecţie şi statutul de azilant, devenind ulterior cetăţean britanic, onorabilitatea sa fiind susţinută şi de unul din principalele partide politice britanice, pe ale cărui liste electorale a candidat la alegeri locale în 2006. Persecuţiile s-au accentuat asupra membrilor familiei Bastam, unii dintre aceştia fiind implicaţi în campania lui Mir Hossein Moussavi (fost contracandidat al preşedintelui Iranului, Mahmoud Ahmadinejad, în 2009). Ulterior, prin intervenţia unor parlamentari britanici şi americani, a unor organizaţii, ceilalţi doi fraţi ai lui Assadollah Masoud Bastam şi Habib Bastam au ajuns in Marea Britanie şi SUA, unul dintre ei, Yadollah Bastam, primind deja azil politic în Marea Britanie. De asemenea, şi părinţii celor patru fraţi se află în acest moment în Marea Britanie solicitând azil politic”, spune organizaţia pentru apărarea drepturile omului.

Despre cazul Bastam Amnesty International a fost sesizată în 5 noiembrie 2009 de un parlamentar britanic.

În anul 2010, la Teheran, Habib Bastam a fost condamnat la moarte, de către Tribunalul Revoluţionar Islamic, pentru apostazie. El s-a refugiat în România, soţia şi copilul său rămânând în Iran. Cât a stat în Rădăuţi, Bastam a frecventat biserica penticostală Betel, păstorită de Vasile Piscuc.

“Cazul Habib Bastam trebuie reconsiderat şi prin prisma informaţiilor recente, de notorietate publică, privind deteriorarea gravă a relaţiilor dintre Iran şi Marea Britanie: atacarea ambasadei Marii Britanii la Teheran în 29 noiembrie, retragerea personalului diplomatic britanic de la Teheran, plecarea de la Londra, în 3 decembrie, dupa ultimatumul dat de autorităţile britanice, a personalului diplomatic iranian. În conditiile actuale, simpla comparaţie cu cazul fratelui său căruia un alt stat membru al UE i-a acordat protectie şi statut de azilant, pentru motive cel puţin similare, conduce la concluzia că şi statul român trebuie să procedeze în mod similar, acordându-i protecţie, în mod plenar şi urgent. Spre deosebire de alte cazuri de refugiaţi din Iran unde persecuţia se menţine numai la nivel politic, aici este argmentată şi la nivel religios, fapt ce presupunea şi cerea o abordare specială, inclusiv prin cazarea separată chiar de alţi conaţionali cu care nu este şi coreligionar. În numele drepturilor omului, acestei persoane, Habibo Bastam, îi trebuie acordate o asistenţă competentă şi protecţie, deopotrivă. Dosarul domniei sale trebuie examinat cu suficientă atenţie şi maximă înţelegere de cei care au această misiune şi prerogativă ţinând cont de toate datele şi informaţiile de ultima oră, incidente”, notează organizaţia citată, într-o scrisoare adresată ORI, Guvernului, Parlamentului, Ministerului Afacerilor de Externe, Delegaţiei Comisiei Europene, Avocatului Poporului, Ambasadei Marii Britanii, Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

ORI a respins cererea de azil al Habibo Bastam, avocatul său, Antonie Popescu, contestând decizia şi adresându-se mai multor autorităţi române.

Sursa: www.mediafax.ro/social/un-iranian-condamnat-la-moarte-in-teheran-pentru-ca-a-trecut-la-crestinism-cere-azil-autoritatilor-romane-9098738

,,Avantajele ce deriva din aplicarea legilor naturii sunt utile in aceasta lume. Allah ne-a inzestrat cu ratiune pentru a descoperi aceste legi. Dar El nu ne-a dat puterea sa descoperim ce este dincolo de aceste legi si nici sa aducem avantajele lumii viitoare  in acesata lume. De aceea, noi operam in limitele materiale care ne-au fost date. Noi incercam sa realizam ceea ce este bun si sa evitam ce este rau, in limitele posibile noua, in acesata viata. Nu vom poseda pentru noi insine in cealalta lume, nici bine nici rau.”(8)
El este sursa binelui, de aceea, in providenta Sa permite ca anumiti compusi sa se combine si sa aibe ca rezultat formarea unor medicamente. Pastilele care ofera remedii bolilor ar ramane un mister daca in voia Sa permisiva nu ar permite descoperirea acestora de catre oameni care sunt finite finite.
Aceste descoperiri reprezinta rodul unui studiu indelungat realizat de catre oameni des tiinta. Pana au ajuns la acest produs finit, oamenii acestia au studiat anumite stiinte. Existenta lor dovedesc unicitatea lui Allah. Cu toate ca cercetatorii in urma au ajuns la o anumita intelegere cu privire la mecanismele naturii, exista si raman anumite fenomente de neinteles, acestea fiind cauzate de Allah. Rationamentul existentei lor ramane la indemana lui Allah si in voia Lui, El permite aceesul dupa buna Sa placere. Prezenta unor astfel de fenomene de neinteles dovedesc unicitatea lui Allah.
Un alt aspect important in discutia aceasta il reprezinta elemental etic si moral din fiinta umana. Pus in fata unor anumite situatii de viata sau de moarte, de cele mai multe ori omul prefer sa urmeze impulsul de a reactiona in mod correct si a face binele. Acest imbold spre a actiona in mod corect, acesta inclinatie finite umane de a face binele si a respinge raul nu face altceva decat sa sublinieze din nou suveraniteatea dar si unicitatea lui Dumnezeu.
Implicatii practice
Doctrina unicitatii lui Allah, a recunoasterii doar unui singur Dumnezeu este un concept essential pentru viata oricarui musulman. La nivel declarativ afirma Ali Al-Tanyawi, termenul tawhid poarta in dreptul lui urmatoarea expresie: La ilaha ill Allah (Nu exista alta divinitate in afara de Allah).(9) Mai mult, unii invatatori afirma ca aceasta afirmatie mai este numita si ,,cheia raiului”, aceasta denumire fiind oferita de catre Mohamed.
Ea isi lasa amprenta in multe din elementele ce formeaza o natiune. In studiul sau amanuntit cu privire la islam Ali Al-Tanyawi prezinta locurile unde apare atat expresia cat si termenul tawhid:
,,Este scrisa pe steagul unor tari islamice, pe monede, este strigat de lupta, formula de juramant, este repetata de dervisi in cadrul sedintelor de zikr, este pronuntata de catre cei care poarta sicriul si de catre cei care vad trecand sicriul, poate fi scrisa pe usa caselor, este considerate si drept o formula magica”(10)
Ea este mai mult decat o formula magica, ea este o realitate in viata fiecarui musulman. Insusirea acestui concept reprezinta un element determinant deoarece ea reprezinta linia de demarcare intre un aderent authentic si unul care doar pretinde a fi. La urma urmei asumarea lui face diferenta atat la nivel de indivizi cat si de personae. In credinta mulsulmana oamenii se impart in credinciosi si necredinciosi, iar credinciosii sunt cei care il recunosc pe Allah si care si traiesc in lumina marturisirii lor. Mai mult decat atat, linia de demarcatie este prezenta nu numai in lumea materiala, ci si in lumea spiritual si anume in locul in care oamenii vor fi rasplatiti pentru viata lor. Cei ce au urmat indeaproape sa-I fie fideli lui Allah vor fi bine primiti in Rai , pe cand ceilalti vor fi pedepsiti pentru sitlul de viata contrar invataturilor Coranului.
Doctrina acesta are de a face in mod special cu viata de zi cu zi. In contextul separarii cele doua categorii de oameni, Meududi, un scriitor musulman in cartea sa face urmatoarea afirmatie: ,,Adevarata diferentiere are loc prin acceptarea constienta a semnificatiei acestor cuvinte si atasamentul fata de aceasta doctrina in viata practica”(11) Ceea ce doreste scriitorul sa afirme aici este ca acesta afirmatie nu trebuie sa ramana la nivelul unui obiect de studio, ci el trebuie sa se regaseasca in cele mai mici detalii ale vietii, asta deoarece modul de viata sa reprezinte supunere fata de Allah.
In contextual acesta Ali Al-Tanyawi este mai concret in idea acesta si scrie urmatoarele: ,,Credinta in Allah ca Stapan al universului si Stapan al tuturor taramurilor este o afacere a inimii: un concept pe care cineva il asimileaza in interiorul inimii”(12). La urma urmei, inima este cea care determina un stil de viata, ea este sursa, izvorul tuturor deciziilor. De aceea in primul rand credinta trebuie sa cucereasca inima. Ea nu trebuie sa fie intr-o anumita masura inglobata, ci intru totul. Pentru a nu fi ambiguu, el continua sa explice afirmatia.
Credinta musulmana cere anumtite practici care trebuiesc insusite de orice credincios in Allah, discipline ca si: rugaciunea, postul, pomenirea lui Allah si recitarea shahadei. Cu toate ca aceste elemente sunt necesare pentru o viata de credinta sanatoasa, adevarata credinta insemna mai mult decat practicarea acestor discipline. Adorarea lui Allah trebuie sa fie un mod de viata. ,,Fiecare actiune legala, ce are ca intentie cautarea multumirii lui Allah este adorare.”(13) Adorarea nu este un concept inventat de catre om ci el reprezinta scopul pentru care a fost creat acesta. Astfel, Sura 51:56 spune urmatoarele cuvinte: ,,Eu nu i-am creat pe dijnni si pe oameni decat pentru ca ei sa Ma adore”.
Pentru acesta trebuie tinut cont de faptul ca adorarea lui Dumnezeu are doua aspecte: cel fizic si cel spiritual. Cel fizic tine de gesturile pe care le face un credincios musulman atinci cand intra intr-o moschee. Ele reprezinta manifestearea credintei inimii. Adorarea autentica cuprinde atat partea launtrica cat si gesticulatiile exterioare.
Intreaga inchinare nu trebuie sa reprezinte un gest de constrangere, ci mai degraba prin inchinare trebuie sa se inteleaga manifestarea dragostei pentru Allah. Ali Al-Tanyawi explica ceea ce insemna si cum ar trebui sa se manifeste aceasta: ,,Dragostea unui credincios fata de Allah este dragoste absoluta; nu este supusa nici unor constrangeri sau limitari.”(14) Aceasta se manifesta in doua moduri. Pe de o partea ea inseamna aderarea la calea prezentata de catre profet iar pe de alta partea insemna abtinerea de la tot ceea ce este considerat ca fiind interzis de catre Allah. Pentru cei care nu stiu care este calea, Mohamed face urmarea afimartie sub forma unui indemn in Sura 3:31 ,,Daca il iubiti pe Allah, urmati-ma”. De cele mai multe ori acesta consta in supunerea fata de toate poruncile, pentru ca legea islamica este in esenta o relegie a supunerii.
Trebuie observant faptul ca cu toate ca Allah indeamna la supunere, in suveranitatea Lui El rasplateste pe cel ce Il urmeaza dar si pedepseste pe cel ce ii incalca poruncile. In lucrarea sa intitualata O explicatie sumara a Trinitatii, James M. Arlandson subliniza faptul ca ,,Mohamed promite o pedeapsa dureroasa (iadul) pentru credinciosii care cred in Trinitate”(15) El isi fondeaza aceasta afirmatie in baza versetului 73 din Sura 5: Acei oameni care spun ca Dumnezeu este unul din trei, strica (adevarul): exista un singur Dumnezeu. Daca persista in ceea ce spun , o pedeapsa dureroasa se va abate asupra celor care strica (adevarul).
In discutia acesta, Omar Al-Askar, surprinde un pasaj din Coran care intezice inrudirea musulmanilor cu alte popoare care impartasesc alte credinte. In contextual unei relatari el mentioneaza faptul ca ,,Allah le-a interzis bărbaţilor credincioşi să se însoare cu (muşrik) femeile politeiste, aşa cum a interzisşi femeilor credincioase să se mărite cu bărbaţi muşrik”(16) Aceasta concluzie autorul o trage in baza pasajului din Sura 2:221:

„Nu vă însuraţi cu politeiste înainte ca ele să treacă în credinţă,
căci o roabă care crede este mai bună decât o politeistă, chiar dacă ea
vă place!Şi nu daţi de soţii [fete credincioase] politeiştilor, înainte ca ei
să treacă la credinţă, căci un rob credincios este mai bun decât un
politeist, chiar dacă el vă place. Aceştia cheamă la Foc, pe când Allah
cheamă la Raişi la iertare, prin graţia Sa. El le arată limpede semnele
Sale oamenilor, pentru ca ei să-şi aducă aminte.“ .

Citeste aici Raspunsul crestinilor

Sursa: www.dawn.com/2011/12/10/you-do-not-have-the-right-to-remain-silent.html

O dezbatere “ştiinţifică”, susţine că relaxarea acestei interdicţii va avea ca rezultat creşterea homosexualităţii si pornografiei în rândul populaţiei saudite, atât între bărbaţi cât şi între femei.
La aceste concluzii au ajuns învăţaţii musulmani (ulema) care formează Majlis al-Ifta’ al-A’ala, cel mai înalt consiliu religios din Arabia Saudită. Consiliul a colaborat cu Kamal Subhi, fost profesor la Universitatea Regele Fahd.
Studiul a evaluat impactul posibil al abrogării interdicţiei în Arabia Saudită, singura ţară din lume în care femeile nu au voie să conducă un autovehicul.

Studiul a fost prezentat tuturor celor 150 de membri ai Consiliului Shura, organismul legislativ al ţării.

Acest studiu avertizează că a permite femeilor să conducă autovehicule va declanşa un val de prostituţie, pornografie, homosexualitatea şi divorţuri”.

Autorii acestui studiu, susţţin că într-un interval de zece ani de la ridicare interdicţiei de a conduce pentru femei, nu ar mai exista fecioare în Regatul Islamic Saudit. De asemeni a scos în evidenţă “declinul moral” care poate fi deja observat în ţările musulmane în care femeile au voie să conducă.

Profesorului Subhi afirmă că aflându-se într-o cafenea dintr-un stat arab al cărui nume nu îl citează:

“Toate femeile se uitau la mine. Una mi-a făcut un gest prin care îmi arăta clar că este disponibilă … Aşa se întâmplă atunci când femeilor le este permis să conducă. ”

Studiul a fost facut în urma condamnării unei femei de 34 de ani din Arabia Saudită, Shaima Jastaniya, la o pedeapsă cu 10 lovituri de bici, dupa ce aceasta a fost prinsă la volanul unui autovehicul în oraşul Jeddah.

Populaţia a protestat vehement împotriva sentinţei si a legii cu privire la interzicerea sofatului pentru femei.
Cu toate acestea rezistenţa la schimbare şi reformă este puternică în rândul conservatorilor din familia regală şi a clericilor.

Dacă ar fi să facem o numărătoare generală şi aproximativă am afla că în Asia de Sud (care include India) sunt 420 milioane musulmani; în Asia de Est (include Indonezia) – 290 milioane; în Asia centrală (Rusia, Uzbekistan) – 105 milioane; în Africa din sudul Saharei – 255 milioane; Turcia – 70 milioane; Europa de Vest – 10 milioane; SUA şi Canada – 8 milioane.

În primul rând trebuie să spunem că, deşi Coranul declară egalitate între bărbaţi şi femei, Shari’a (legea islamică) defineşte drepturi şi obligaţii diferite la femei faţă de bărbaţi, precum şi un statut juridic inferior al femeilor. Este un lucru neobişnuit  pentru ţările musulmane ca o femeie să călătorească independent, deci va fi nevoie să te documentezi despre tradiţiile şi legile ţării pe care vrei să o vizitezi. Sunt locuri mai stricte, ca Arabia Saudită, unde femeile nu au voie nici măcar să conducă o maşină sau să meargă pe bicicletă, şi alte locuri, majoritatea în Asia şi Africa de Nord, unde legile şi atitudinile sunt mai relaxate.

Indiferent ce ţară musulmană vei vizita, atât singură cât şi însoţită, trebuie să înţelegi de la început că aici este vorba de o altă cultură. Trebuie să accepţi faptul că oriunde te-ai duce, ca femeie cu tenul mai deschis vei atrage întotdeauna atenţia bărbaţilor. Dacă eşti blondă sau ai ochii deschişi la culoare, cu atât mai mult. Vei avea parte de priviri insistente, fluierături sau chiar atingeri. Nu poţi spune că nu ai parte de asemenea tratamente şi în Europa, numai că în ţările musulmane se poate întâmplă mai des. Mult mai des. Totul depinde de tine şi de atitudinea ta. Nu te speria. O dată ce ai înţeles ce este permis şi ce nu, o întreagă cultură te aşteaptă să o descoperi.

Sfaturi pentru a te proteja într-o ţară islamică

1. Îmbracă-te adecvat

Fiecare ţară are codul său vestimentar şi este bine să îţi faci temele de acasă, ca să ştii ce să îţi împachetezi. Chiar dacă în majoritatea ţărilor islamice nu te aşteaptă amenzi sau închisoare pentru un decolteu, trebuie să ştii că o îmbrăcăminte care iese în evidenţă nu numai că atrage multe priviri, dar este considerată lipsă de respect. Ca să nu mai spun că femeile care se îmbracă într-un anumit fel – mai european – sunt de obicei prostituate. Deci cel mai probabil nu o să te simţi foarte confortabil cu toate privirile aţintite către tine.

Ca turistă, în majoritatea ţărilor ai nevoie de un voal peste păr (mai ales dacă eşti blondă sau roşcată) şi să ai pieptul, mâinile şi picioarele acoperite. De asemenea, îmbrăcămintea nu trebuie să fie mulată. Pare greu, mai ales că majoritatea ţărilor islamice se află în zone călduroase, dar nu este aşa de rău. Un material vaporos te va proteja atât de privirile insistente ale bărbaţilor, cât şi de razele soarelui. Evită întotdeauna pantalonii scurţi, bluzele decoltate sau tricourile fără mânecă, sau orice material transparent, chiar şi în Turcia. O fustă lungă s-ar putea să fie soluţia cea mai bună, mai ales că este mai comod pentru aşa numitele wc-uri turceşti pe care le găseşti în toate ţările musulmane.

Deşi ca turistă vei fi nevoită să foloseşti cel mai probabil doar voalul pentru a-ţi acoperi părul şi decolteul, hai să trecem în revistă elementele de îmbrăcăminte islamică principale:

-  Hijab, poate cel mai important obiect vestimentar, este voalul care acoperă părul, gâtul şi pieptul femeilor. Sunt mai multe tipuri de hijab-uri şi de obicei se poartă împreună cu o bonetă sau un alt voal mai strâns, pentru a-l împiedica să alunece de pe păr. Găseşti pe youtube o mulţime de filmuleţe care te învaţă cum se pot prinde voalurile de diferite dimensiuni în diferite feluri, care de care mai chic. Aici e un alt filmuleţ care te învaţă cum să îl aranjezi pentru zilele de vară călduroase. Teoria spune că degeaba porţi voalul, dacă restul corpului nu e şi el acoperit.

-  Niqab este o adăugare pentru hijab, fiind voalul care acoperă nasul şi gura, lăsând la vedere doar ochii. De obicei culoarea niqab-ului este neagră, dar se găsesc şi culori închise, ca albastru sau maro. Ca turistă, nu eşti obligată să îl porţi în nicio ţară.

-  Burqa este voalul care acoperă întreaga faţă, inclusiv ochii. Nu vei avea nevoie nici de el, dar ca să fie clar ce a interzis Franţa.

-  Jilbab este ca un palton sau o rochie lungă până în pământ, care obligatoriu are şi mâneci lungi.

-  Abaya este o rochie care, pe lângă faptul că acoperă mâinile şi picioarele, ţine loc şi de hijab.

Acestea fiind spuse, nu vreau să îţi imaginezi că nu o să ai concurenţă la modă. Aruncă numai o privire pe site-urile care vând haine islamice, ca acesta.

2. Respectă tradiţiile

Islamul menţine o segregare a sexelor, iar rolurile acestora sunt clar stabilite prin lege.

Atunci când vizitezi o moschee, acoperirea braţelor, genunchilor şi capului sunt obligatorii. Intrarea femeilor nu este permisă în toate moscheile, aşa că întreabă înainte să intri. Descalţă-te la intrare şi fie lasă-ţi pantofii la uşa sau în dulapurile speciale, fie ia-i cu tine în ghiozdan sau în geantă. O dată ce ai intrat, adu-ţi aminte că eşti într-un lăcaş de cult şi oamenii se roagă acolo, aşa că vorbeşte şoptit.

În majoritatea ţărilor musulmane femeile nu merg singure pe stradă, ci doar însoţite de soţii lor, taţii, sau alte femei. Dacă ai pe cineva care te poate însoţi, este de preferat să nu mergi singură. Dacă ai ceva de întrebat, mai bine întreabă o altă femeie. Unele ţări nu acceptă interacţionarea în public între femei şi bărbaţi.

Călătorind în grup, sau chiar cu familia, bărbaţii merg de obicei separat de femei. În unele ţări se aşteaptă chiar ca femeile să meargă pe trotuare diferite faţă de bărbaţi.

Nu îţi ţine iubitul de mână în public, chiar dacă sunteţi căsătoriţi. De sărut nici nu se discută – nu vei vedea nici o femeie musulmană decentă sărutând un bărbat pe stradă. Adu-ţi aminte că este o cultură diferită, unde virginitatea, sexul numai după căsătorie şi chiar ieşitul în oraş doar cu persoane de acelaşi sex sunt respectate cu stricteţe.

Într-un mijloc de transport în comun, dacă eşti însoţită de un bărbat este bine să ocupi locul de la fereastră, iar dacă eşti singură alătură-te unui grup de femei.

Într-o casă musulmană, femeile vor sta separat de bărbaţi. Dacă eşti invitată, nici nu te gândi să te alături bărbaţilor!

Ca reguli generale, evită să îţi arăţi talpa picioarelor (fiind considerata lipsă de respect) şi nu folosi mâna stângă pentru a mânca sau interacţiona cu ceilalţi (se presupune că e mâna cu care te ştergi la fund).

3.   Evită familiaritatea excesivă

Trebuie să înţelegi că ceea ce poate părea pentru tine ca bunăvoinţă şi atitudine prietenoasă, bărbaţii musulmani ar putea înţelege ca interes de a duce lucrurile mai departe. O privire mai insistentă însoţită de un zâmbet ţi-ar putea aduce belele, mai ales că părerea generală a bărbaţilor musulmani despre femeile europene e că sunt uşuratice. Sfatul este să eviţi schimbul de priviri cu străinii, ceea ce nu ar trebui să fie greu, mai ales că bărbaţii te vor ignora la început în cazul în care călătoreşti cu alt bărbat. De cele mai multe ori îţi va transmite mesaje sau răspunde la întrebări numai vorbind cu însoţitorul tău.

Dacă socializezi cu bărbaţi localnici, aşteaptă să îţi întindă ei mâna pentru salut. Sunt mulţi care nu vor să dea mâna cu o femeie.

De asemenea nu ar trebui să te joci cu părul, să îţi aranjezi hainele în public sau să stai prea mult în faţa oglinzii. Rişti să fii privită doar ca un obiect sexual. Nu accepta o invitaţie de la un bărbat singur sau un grup de bărbaţi, decât dacă şi tu faci parte dintr-un grup mai mare. De asemenea, dacă ţi se oferă un pahar de alcool, refuză politicos sau plăteşte singură. Regula asta nu se aplică pentru ceaiuri însă, pe care ţi le vor oferi localnicii cu orice ocazie.

Pentru a scăpa de insisţentele unora sau altora, arată că nu eşti disponibilă purtând o verighetă pe deget, chiar dacă eşti însoţită sau nu de un bărbat.

Dacă simţi că cineva devine mult mai familiar decât ai dori, nu ezita să îl admonestezi (chiar zgomotos pentru a te auzi cei din jur) sau să îl ameninţi că o să chemi poliţia. Te va lăsa în pace şi nu se va simţi jignit, chiar dacă va fi dezamăgit, pentru că el ştie că este o atitudine corectă. În unele ţări, precum India, dacă încerci să faci o poză unui astfel de agresor vei observa că se va îndepărta fără alte insistenţe.

Cere permisiunea înainte de a face poze cuiva pentru că s-ar putea să jignesti fără să vrei având în vedere că legea islamică nu permite reprezentări ale oamenilor sau animalelor în poze.

Ce faci dacă Ramadanul coincide cu planurile tale de călătorie într-o ţară islamică

Ramadan-ul (sau Ramazan) este luna de post a lumii islamice. Sunt 30 de zile în care musulmanii credincioşi postesc de la mâncare, băuturi şi relaţii sexuale de la răsărit până la apus.

Nu e cazul să îţi amâni planurile de călătorie dacă se întâmplă să coincidă cu Ramadanul, dar trebuie să ai în vedere tradiţiile şi legile ţării în care poposeşti. În timp ce majoritatea ţărilor islamice acceptă faptul că străinii nu postesc pe durata Ramadan-ului, în Emiratele Arabe sau Qatar este interzis prin lege să mănânci, să bei sau să fumezi în public în timpul acestuia, deci te poţi trezi cu o amendă sau chiar cu închisoarea doar dacă bei suc în public. Este posibil să întâlneşti câteva restaurante închise în timpul zilei sau localuri unde nu servesc alcool, dar sigur nu se aplică pentru locurile mai turistice.

Este preferabil să nu te bazezi pe trafic, mai ales că este mai aglomerat şi se întâmplă mai multe accidente din cauza oamenilor care se grăbesc acasă pentru a lua cina. Se aşteaptă ca femeile să se îmbrace mai modest. Şi sigur nu vei vrea să superi pe cineva, pentru că nu ai cum să nu fii irascibil după o zi întreagă de post negru. Vei auzi muzică şi tobe în fiecare dimineaţă în jur de ora 3, care trezesc lumea pentru a-şi lua micul dejun înainte de răsăritul soarelui. În ultimele 3 zile de Ramadan este sărbătoare, iar toate muzeele, magazinele şi băncile vor fi închise.

Sfaturi specifice

Turcia

Aici lucrurile nu sunt foarte diferite faţă de Europa şi personal m-am simţit mai în siguranţă făcând autostopul aici decât mergând cu trenul în Vestul Europei. Cum şi este de aşteptat, dacă te îmbraci sumar aşteaptă-te la priviri şi propuneri indecente. Însă nu te va condamna nimeni dacă nu ai voal pe cap, sau dacă porţi blugi mulaţi şi mânecă scurtă. Situaţia se schimbă în partea de est a Turciei unde trebuie să fii mai prudentă.

Bărbaţii menţin totuşi o mentalitate diferită de a europenilor, şi de multe ori pot să înţeleagă printr-un simplu zâmbet  de-al tău că vrei ceva mai mult de la ei. Devine şi mai complicat atunci când le zici că nu ai nicio intenţie, dar ei cred că vrei să demonstrezi că cedezi mai greu. Sfatul este să te comporţi cât mai formal, chiar dacă turcii sunt numai un zâmbet. Alimentaţi de filmele americane, de unde învaţă că toate femeile non-musulmane sunt uşuratice, nu prea poţi să îi condamni că încearcă. O altă soluţie pentru întrebările pe care le vei auzi frecvent de genul What is your name? Where are you from? e să nu le raspunzi în engleză. Nu prea cunosc alte limbi, şi nici nu se vor simţi ofensaţi. În autocarele ce leagă oraşele între ele, călătoarele singure sunt aşezate numai lângă alte femei, ceea ce te poate face să te simţi mai în siguranţă.

În Istanbul şi Ankara, precum şi pe litoralul foarte turistic, cam orice tip de îmbrăcăminte este acceptat. Totuşi, ca femeie singură, nicăieri nu eşti 100% în siguranţă, aşa că evită să mergi singură mai târziu de apus. Istanbulul poate părea sigur, dar are cea mai mare rată de criminalitate din Turcia. Satele sunt mai convenţionale, deci încearcă să nu ieşi în evidenţă prea mult.

Egipt

Deşi este o ţară turistica, legea după care se conduce Egiptul este Shari’a – legea islamică. Totuşi există atât musulmani, cât şi creştini, deci nu este obligatoriu să porti hijab. Însă trebuie să te îmbraci decent, fără decolteuri sau pantaloni scurţi, pentru că oricum o să ieşi în evidenţă, fiind albă între femei închise la culoare. Un voal sau o pălărie nu poate face rău, mai ales dacă eşti blondă, pentru că egiptenilor le place să atingă părul blond. Şi te va proteja şi de soarele puternic.

Contactele intime de orice gen sunt interzise în public, aşa că încearcă să nu îţi săruţi iubitul pe stradă, chiar dacă cel mai probabil o să scapi doar cu un avertisment de la poliţia turismului.  Nici fumatul în public pentru femei nu este văzut foarte bine. Chiar dacă acasa faci plajă topless, la hotel este de preferat să rămâi cu tot costumul de baie pe tine, pentru că majoritatea angajaţilor sunt musulmani.

Găseşti aici (http://www.egipt.3xforum.ro/)  un forum unde poţi găsi mai multe informaţii şi poţi pune întrebări în legătura cu Egipt.

Tunisia

Tunisia este mai liberală decât Egiptul şi, bazându-se destul de mult pe turism, nu vei avea mari probleme ca femeie, chiar singură, mai mult decât obişnuitele priviri insistente şi ocazionalele atingeri minore. Femeile de aici se îmbracă într-un stil mai mult european, cu blugi mulaţi şi bluze strâmte, dar îşi acoperă fiecare centimetru de piele şi ocazional poartă hijab-ul pe cap. Sudul Tunisiei, mai puţin turistic, este şi mai tradiţional.

Unele baruri refuză să primească femei, iar altele s-ar putea să îţi ceară paşaportul pentru a-ţi verifica naţionalitatea.

Maroc

Ca şi în celelalte ţări musulmane, dar turistice, o femeie singură trebuie să aibă mai multă grijă cu ce se îmbracă. Bărbaţii îţi vor arunca priviri insistente şi te vor mângâia pe păr, mai ales dacă este deschis la culoare. Şi ei au o poliţie a turismului, aşa că poţi ameninţa dacă cineva te deranjează prea tare.

Găsiţi aici (http://www.lonelyplanet.com/thorntree/thread.jspa?threadID=1554556) câteva sfaturi bune de la o femeie care a călătorit singură în Maroc.

Iordania

Iordania pare mai relaxată în ceea ce priveşte îmbrăcămintea femeilor şi insistenţele bărbaţilor, mai ales dacă vizitezi doar locurile turistice. Asta nu înseamnă în niciun caz că poţi să treci la pantaloni scurţi şi bustieră, mai ales că localnicele poartă haine modeste, slab colorate şi hijab. Trebuie să păstrezi acelaşi stil de îmbrăcăminte, mai ales că soarele arde destul de puternic.

Aici (http://www.jordanjubilee.com/travelme/women.htm) găsiţi mai multe sfaturi pentru o călătorie în Iordania.

Iran

Iranul este o ţară mai tradiţională şi trebuie să te aştepţi la o cenzură ceva mai mare. Situaţia nu este atât de drastică precum ţi-ai imagina citind diverse ziare, dar există poliţie care patrulează pe străzi pentru a vedea dacă eşti îmbrăcat regulamentar. Purtarea de hijab este obligatorie, la fel şi îmbrăcămintea decentă. Majoritatea femeilor poarta jilbab. O să fii surprinsă totuşi că sunt destule femei pe stradă machiate puternic, îmbrăcate în culori vii şi hijab-ul lasă la vedere o bună parte din păr. Dar dacă vrei să fii lăsată în pace de bărbaţi şi de poliţie, este de preferat să urmezi regulile.

Emiratele Arabe Unite

Este o ţară mai liberală decât cele din jurul ei, iar femeile sunt libere să se îmbrace după bunul plac. Ca în toate celelalte ţări musulmane, este bine să fii decent îmbrăcată pentru a nu atrage atenţia. În majoritatea restaurantelor există camere separate pentru femei, în cazul în care călătoreşti singură. Avantajul în Emiratele Unite Arabe e că femeile sunt de cele mai multe ori servite primele şi există cozi speciale pentru femei în majoritatea instituţiilor.

India

Nici aici nu există vreo lege pentru îmbrăcăminte, dar este de preferat să îţi acoperi picioarele şi să nu ai decolteu adânc. Salwar Kameez este un model specific indian şi este decent şi răcoros. Dacă vrei să scapi de bărbaţi, fă-le o poză – vor pleca imediat.

Indonezia

Deşi nu este nici pe departe la fel de strict ca în ţările din Orientul Mijlociu, depinzând de locul unde te duci e bine să îţi acoperi mâinile şi picioarele. Este o zonă cu umiditate mare şi trebuie să îţi alegi cu atenţie materialul din care sunt făcute hainele. De evitat decolteurile adânci, pentru că indonezienii sunt de părere că sunt făcute ca să fie atinse. Şi aici se aplică regula de bază – în zonele turistice este acceptat orice, dar cu cât te îndepărtezi trebuie să te îmbraci mai decent.

Poate unele reguli de comportament pentru femeile care vizitează ţări islamice par nedrepte, dar sunt destul de rezonabile. Fiecare ţară are regulile şi tradiţiile sale, şi nedrept ar fi să te aştepti ca o cultură să se aplece în faţa unei alte culturi, exterioare. Aşa că ia-ţi inima-n dinţi, documentează-te bine despre ţara pe care vrei să o vizitezi şi adu-ţi aminte să respecţi cultura şi oamenii între care ajungi, pentru ca şi ei la rândul lor să te respecte pe tine. De multe ori o ţară musulmană va fi mai sigură pentru o turistă care respectă tradiţiile decât o ţară aşa-zis civilizată.

Ai fost într-o ţară islamică? Comentează şi împărtăşeşte din experienţa ta.

Sursa: http://nomadic.ro

Emir Kusturica Nemanja, sa nascut pe 24 noiembrie 1954 în Sarajevo. Este regizor, actor si muzician, recunoscut la nivel international si aclamat pentru mai multe filme. A castigat de doua ori Palme d’Or la Cannes (pentru When Father Was Away on Business şi Underground ), precum şi Comandant al ordinului francez Ordre des Arts et des Lettres.

Aproximativ din 2005, resedinta primara a lui Kusturica este Drvengrad, un sat din regiunea Mokra Gora din Serbia. Portiuni din acest sat istoric a fost reconstruit pentru filmul sau „Viata este un miracol”.

Vezi si: Au renunţat la islam

• … Pitagora (d. cca. 497 î.Hr.), de asemenea, credea că pământul, luna şi celelalte corpuri cereşti au forme sferice. Este îndoielnic faptul că el a avut un motiv logic pentru această (credinţă), dar poate fi derivat din realizarea că luna (reflecta) straluceste doar lumina primita de la soare, şi că sfericitatea Lunii este indicata de forma curbată a terminatiei, adica linia de demarcaţie între partea luminata şi cea întunecata. Dacă Pitagora a fost motivat sa creada că luna este rotunda, sfericitatea pământului ar fi fost determinata prin analogie.

• Un alt membru al şcolii lui Pitagora a fost Philolaos, si a trăit în secolul următor (V î.Hr.). Se pare ca el a fost prima persoana care a introdus conceptul că Pământul este în mişcare. Aparent el a considerat că nu Pământul ocupa centrul universului atribuind această poziţie unui foc central. In jurul focului se învârteau pământul şi celelalte planete …

• Philolaos considera bolta cerului ca nemişcată, iar aparenta ei rotaţie se datora revoluţiei şi rotaţiei Pământului. El a propus (ideea) ca soarele, luna si planetele se misca în jurul sferei lor si în afara orbitei Globului Pământesc. A fost un concept imaginar, bazat în întregime pe fantezie şi nu poate fi considerată ca o idee precursoare teoriei heliocentrice. Cu toate acestea, într-un mod cu totul eronat, conceptul ca Pământul este in continua miscare a fost introdus. A fost o idee îndrăzneaţă, care ar fi putut avea o influenţă asupra gândirii greceşti de mai târziu. Alti filozofi greci din secolele al VI-lea si al IV-lea (î.Hr.) care se spune că au crezut ca Pământul este în mişcare sunt Hicetas, Heracleides, şi Ecphantus …

Deci, departe de a fi o idee necunoscuta, acesta era o parere impartasita de un număr considerabil de astronomi greci. Chiar dacă toate acestea au fost simple speculatii, cu 900 de ani înainte de Coran, Aristotel a oferit un raţionament logic pentru teoriile sale.

• Aristotel nu este un autor (om de stiinta) obscur, lucrările sale fiind citite si dezbatute în toate centrele de învăţământ superior din antichitate. Un alt subiect important discutat de Aristotel (384-322 î.Hr.) a fost forma Pământului. El a citat două argumente convingătoare pentru a sustine ideea ca Pământul are o forma sferică. Primul argument este faptul că, în timpul unei eclipse lunare, atunci cand intră sau iese din umbra pământului, forma umbrei vazute pe luna este întotdeauna rotunda. Numai un obiect sferic produce întotdeauna o umbră rotunda. Spre exemplu, dacă pământul ar avea forma unui disc, in anumite ocazii, atunci când lumina soarelui ar cadea pe marginea discului, umbra pe luna ar fi o linie.

• Al doilea argument explicat de Aristotel, se refera la călătorii care merg la Polul Nord. Acestia observa stelele în apropierea Polului Nord ca fiind mai mari pe cer decât cele vazute de acasa, dar şi stele diferite pe traiectoria cerului. În schimb, atunci când călătoreau la latitudini sudice, stelele din apropierea Polului Nord se văd mai jos pe cer, iar unele dintre ele care nu sunt niciodată observate acasa, rasar si se misca pe bolta cerul din Sud. Singura explicaţie posibilă este că orizontul (călătorului) s-a înclinat spre Nord sau Sud, ceea ce indică faptul că acestia trebuie să se fi mutat pe o suprafata curbata a pământului …. De asemenea, el a propus un argument teoretic, si anume că materialul care se deplaseaza spre centru ar capata o formă sferică - o idee oarecum plauzibila cu teoria gravitationala a lui Newton, două mii de ani mai târziu.

Unii ar putea argumenta că, chiar dacă unii oameni de ştiinţă ştiau deja că pământul avea o forma sferica, publicul larg încă mai credea că este plat. In special, Mahomed, nestiind sa scrie si sa citeasca, care nu ar fi avut acces la învăţatura savanţilor.

Aceasta ipoteza nu este plauzibila. Exista mai multe monede antice, pe care Pământul are forma unui glob. Mahomed a fost un comerciant, şi, desi nu a putut cit cărţile scrise de astronomi, a folosit bani, ca aproape toată lumea, de mai multe ori in viaţa. Mai mult decât astăzi, oamenii erau interesaţi să ştie ce reprezinta desenele de pe monedele pe care le folosesc. Prin folosirea lor, ideea ca pământul are forma unui glob, era cu siguranţă răspândita pe scară largă chiar şi oamenilor de rând din acea vreme.
Sursa: www.answering-islam.org/Quran/Science/earth_greek.html

Shahada

Shahada, crezul musulman, nu este unul standard.

Shahada sunniţilor în traducere spune:
Nu este Dumnezeu în afară de Allah şi Mohamed este mesagerul lui Allah.

Shiiţi mărturisesc următorul crez:
“Nu este alt Dumnezeu în afară de Allah şi Mohamed este mesagerul lui Allah, Ali este prietenul lui Allah, succesorul mesagerului lui Allah şi primul său Calif.”

De aici rezultă şi marele dezacord pentru umma (comunitatea musulmana, care include orice musulman – chiar şi pe Osama bin Laden), sunniţi nerecunoscându-l pe Ali ca primul calif al lui Allah. Pentru shiiţi, Ali este a doua persoana ca importanţă după Mohamed.
În islamul sunnit, Ali este ultimul în grupul celor patru califi.

Shahada este recitată atunci când se pronunţă divorţul, când cineva se împrumută sau o persoană depune mărturie în cazul adulterului.

HIJAB

Conform tradiţiei islamice (haids), femeia trebuie să se acopere atunci cand este în prezenţa unor bărbaţi care nu sunt rude apropiate (de gradul I). Musulmanii afirmă că în aceasta consă modestia unei femei.

Modul de acoperire, cât şi părţile ce trebuiesc acoperite, difera de la o regiune la alta.

Termenul Hijab, sau voal, nu este folosit în Coran pentru a face referire la un articol de îmbrăcăminte pentru femei sau bărbaţi, ci mai degrabă se referă la o perdea care delimitează un anumit spaţiu pentru a oferi intimitate. Coranul îi instruieşte pe credincioşii (musulmani) de sex masculin să vorbească cu soţiile lui Muhammed din spatele unei perdele (hijab). Era responsabilitatea bărbaţilor (musulmani) să se asigure că între ei şi soţiile lui Mohamed este o perdea (hijab). Mai târziu, în societăţile musulmane, aceste instrucţiuni specifice pentru soţiile Profetului Muhammad, au fost generalizate şi au condus la segregarea dintre bărbaţi şi femei. În Coran modestia se referă atât la bărbaţi cât şi la femei, sfătuindu-i să aibe un mers care să nu atragă atenţa asupra lor, să poarte articole de îmbrăcăminte decente, în aşa fel încât organele genitale să nu fie sesizate. Îmbrăcămintea pentru femei implică khumūr peste decolteuri şi jilbab-ul (pelerine), în public, astfel încât acestea să poată fi identificate. Reguli pentru acoperirea intregului corp, excepţie făcând mâinile, picioarele şi faţă, au fost dezvoltate mai târziu şi le găsim în Fiqh şi Hadis.