Astazi mai mult ca oricand, oamenii interactioneaza cu o viteza din ce in ce mai mare. Crestinii si musulmanii se intalnesc si discuta despre modul in care inteleg si cred in Dumnezeu, Revelatia Divina, profeti, si viata de dupa moarte. Majoritatea oamenilor se intreaba: Cine este Dumnezeu? Daca exista, cum il putem cunoaste? Care este adevarul, sau care este religia adevarata? Site-ul nostru isi propune sa ofere un loc in care cei interesati pot gasi informatii referitoare la dialogul dintre crestini si musulmani.
continuare...

Currently browsing Avraam

Oaia pierdută a lui Israel

Unii musulmani afirmă despre Isus că deşi a fost trimis de Dumnezeu, misiunea Lui pe pământ a fost doar pentru israeliţi. Mesajul său era doar pentru o singură comunitate. Musulmanii afirmă că slujirea Lui nu s-a extins dincolo de copiii lui Israel” (Zafrullah Khan, Eliberare de Cruce - Deliverance from the Cross, pag. 48). Pentru a-şi susţine punctul de vedere, ei fac referire la două dintre pasajele din Evanghelia lui Matei.

Odată când Isus îşi trimite ucenicii să vestească Împărăţia cerurilor, i-a sfătuit: “Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor; ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel. (Matei 10:5-6)”. Cu o altă ocazie Isus ar fi zis unei femei Cananeence: “Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.” (Matei 15:24).

Dacă misiunea lui Isus ar fi fost doar pentru poporul evreu, Isus nu ar fi poruncit ucenicilor următoarele: “Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Ucenicii au înţeles că sunt trimişi să propovăduiască altor popoare (întregii lumi). Ucenicii nu au ezitat să facă acest lucru, ştiau că Evanghelia este: “Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a Iudeului, apoi a Grecului” (Romani 1:16).

Musulmanii sunt de acord că unul din principiile cele mai bune ale interpretării Coranului este să cauţi toate referinţele asupra subiectului şi apoi să formulezi concluzia finală. Atunci când musulmanii interpretează Biblia, de cele mai multe ori nu folosesc acelaşi mod de abordare. În mod intenţionat ignoră contextul specific al pasajului şi învăţătura generală a scripturii.

Un standard selectiv.
Dacă cineva doreşte să fie selectiv cu referinţele biblice ca să arate limitările misiunii de slujire a lui Isus, atunci, acel cineva trebuie să folosească în acelaşi mod, o selecţie a anumitor pasaje pentru a demonstra limitările lui Mohamed şi a mesajului pe care Coranul îl prezintă. Cineva ar putea cu uşurinţă selecta câteva pasaje din Coran, lăsând alte pasaje în afara selecţiei şi să afirme despre Coran că a fost DOAR ÎN ARABĂ ŞI PENTRU ARABI (Sura 43:3) şi că MOHAMED a fost un PROFET DOAR PENTRU ARABI (Sura 6:93; 42:7). Cu siguranţă pentru musulmani, o asemenea abordare nu este demnă de a fi luată in considerare. Cu toate astea musulmanii abordează Biblia cu o astfel de atitudine.

În alt loc Isus a zis: “Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc.” (Ioan 10:16). Unii musulmani afirmă că Isus s-a referit la cele 10 triburi pierdute ale lui Israel care aveau nevoie să le fie dus mesajul (lui Isus). O asemenea teorie nu are o bază scripturală. Dovada biblică nu sugerează că aceste triburi sunt “pierdute” în sensul în care musulmanii afirmă. De ex. când Ezra a facut o jertfă de vină Domnului pentru aceia care s-au întors din captivitate El a sacrificat 12 ţapi, una pentru fiecare din triburile lui Israel (Ezra 6:17, 8:35). Înainte de a fi dusă în exil, naţiunea Israelului a fost divizată în două împărăţii, dar Dumneuzeu spunea profeţilor Săi că aceste împărăţii se vor uni într-o zi şi vor trăi ca o singură naţiune (Ieremia 3:18; Osea 1:11).
Vedem împlinirea profeţiei in Vechiul Testament şi unirea Celor zece triburi (2 Cronici 11:14, 16; 15:9).

Găsim exemple în Noul Testament care ne confirmă faptul că evreii niciodată n-au considerat cele zece triburi ca fiind pierdute, cu toate ca numarul lor fusese micşorat.
Isus le-a zis ucenicilor săi că vor sta pe 12 tronuri ca să judece seminţiile lui Israel. Cum ar fi putut ucenicii să facă aceasta dacă nu au predicat Evanghelia şi celorlalte 10 seminţii? (Matei 19:28)
În mărturia sa în faţa împăratului Agrippa, Pavel a zis: “Şi a cărei împlinire o aşteaptă cele douăsprezece seminţii ale noastre, care slujesc necurmat lui Dumnezeu, zi şi noapte. Pentru această nădejde împărate, sunt pârât eu de Iudei!” (Fapte 26:6-7).
Scrisoarea lui Iacov este adresată creştinilor evrei din cele 12 triburi ale lui Israel. Asta arată că biserica din Ierusalim ştia de existenţa fiecărui trib.
“Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate: sănătate!” (Iacov 1:1)

Cuvântul “pierdut” în Evanghelie.
Ce a vrut să spună Isus când a folosit cuvântul “pierdut” referindu-se la “oaia pierdută a lui Israel”? În Matei 9:36 Isus descrie mulţimea care îl urma “hăituită şi fără ajutor, ca oaia fără păstor”.
Pierdut înseamnă a nu ştii direcţia de mers/pe ce drum s-o iei.
În Luca 19:10 Isus a zis vameşului Zacheu: “Fiul omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.” În Evanghelii termenul “pierdut” includea/făcea referire şi la păcătoşi, vameşi, adulteri, cei marginalizaţi, leproşii şi toţi cei care erau orbi sau surzi spiritual.
Când Isus a zis femeii Canaanite că El a fost trimis “la oile pierdute ale lui Israel” El s-a referit la poporul Israel care trăia împrejur şi nu la unele triburi pierdute prin est. Mai mult de atât, când Isus şi-a sfătuit ucenicii să se ducă la “Oile pierdute” (Matei 10:6), ei nu s-au dus în această misiune preliminară in Siria, Persia sau India ca să predice presupuselor triburi pierdute (din Est). Mai degrabă ei s-au dus în satele şi oraşele din jurul lor şi apoi s-au întors să-i spună lui Isus despre dificultăţile şi succesele pe care le-au avut.

Nu doar evreii au fost binecuvântaţi prin Isus, ci şi mulţi alţii din alte popoare. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că El va binecuvânta toate naţiunile prin el (Geneza 18:18). Aceasta a fost promisiunea la care Isus face referire în Ioan 10:16 când zice: “Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.”
Putem acum vedea cum într-adevăr aceste cuvinte “care nu sunt din staulul acesta” se referă la ne-evrei, adică alte neamuri.

Când Isus a zis ucenicilor săi: “Nu mergeţi printre cei dintre neamuri şi să nu intraţi în niciun oras al samaritenilor”, El ştia că aceasta ar fi fost prima lor ocazie unde ei ar fi predicat. El a vrut ca ei să se concentreze mai întâi la a predica celor din ‘casa’ lui Israel. Mai târziu, Isus i-a trimis într-un sat al samaritenilor (Luca 9:52). El a predicat unei femei din Samaria şi, ulterior, întregului oraş, stând cu ei 2 zile (Ioan 4:1-42).
Putem vedea că Isus nu şi-a considerat slujirea ca fiind restransă doar la evrei. Când a venit timpul potrivit El a ordonat ucenicilor să predice în toată lumea (Matei 28:18-20).

Cu toate că unii musulmani urmând învăţăturile comentatorilor (teologi) musulmani, gândesc că Isus a fost un mesager trimis doar Copiilor lui Israel, niciunde în Coran Isus nu este descris aşa. Mai degrabă El este descris ca “un semn pentru toate lumile”, ayatan lil-alamin, şi un “semn pentru omenire”, ayatan lin-nas (Sura 21:91; 19:21).

Scripturile creştine iţi pot spune mai mult despre cum Isus este un semn pentru toţi oamenii.

Marele Sacrificiu

Fiecare musulman din lume celebrează festivalul ‘Eid al-adha’ cu multa reverenta. Acest festival este tinut în memoria sacrificiului oferit de Avraam lui Dumnezeu. Orice musulman, ştie că Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare, cerându-i să-l sacrifice pe fiul său, dar in Providenta Sa, a intervenit la momentul potrivit, oferind un miel pentru jertfă. Ceea ce mulţi musulmani nu ştiu este că in Coran nu ni se spune care dintre cei doi fii ai lui Avram a fost sacrificat, Ismael sau Isaac. Biblia (”Kalam-e-Muqaddas”) insa, ne spune în Geneza, capitolul 22, că fiul sacrificat a fost Isaac.

În Coran acest incident ne este relatat in Sura “as-Saffat”, şi ni se spune ca Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam cerându-i un mare sacrificiu.

Coran 37:106–107 (Sura as-Saffat)
106. Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare
107. Şi l-a salvat printr-o jertfa minunata

Comentatorii musulmani ne spun că acest mare sacrificiu a fost berbecul oferit de Dumnezeu pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Avraam. Putem oare compara un berbec cu fiul lui Avraam, si sa-l numim “o jertfa minunata”? Prin urmare (oare) nu avea Dumnezeu in vedere sa ne arate o jertfa viitoare, jertfa care va veni mai tarziu peste ani?

Coranul nu ne descrie cu amanunte aceste lucruri, insa Biblia (Kalam-e-Muqaddas), da. Studiind detaliile putem afla care a fost incercarea lui Avraam din partea lui Dumnezeu şi care a fost jertfa supremă prin care Dumnezeu l-a răscumpărat pe Avraam (şi nu numai), ci pe toţi aceia care sunt credincioşi ca şi Avraam. Biblia – Kalam-e-Muqaddas - confirmă credinţa noastră, şi anume faptul că Mesia, trimisul lui Dumnezeu, Isus Hristos este cel care a fost făcut jertfă de sacrificiu şi de răscumpărare pentru întreaga lume. Hazrat Yahya (Ioan Botezatorul) a spus despre Iisus: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” (Ioan 1:29). Ioan conferă acest titlu lui Iisus pentru a sublinia rolul său de sacrificiu, asemenea mielului din Geneza 22, dar de o mult mai mare valoare.

Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat. ” ‘N-ai nici cincizeci ce ani’, I-au zis Iudeii, ’si ai vazut pe Avraam!’ Iisus le-a zis: “Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.”

Ioan 8:56-58

Iisus vorbind despre sine: “Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.”

Matei 20:28

Tora ni-L prezinta pe Iisus ca sacrificiul si preţul de rascumpărare (Legea lui Moise), in Ingil (Marcu 10:45), in Zabur (Psalm 22) si in Sahaif-e-anbia (Isaia 53).

De asemenea aflam din mesajul Torei că oamenii aşteaptau ca Dumnezeu, prin puterea Sa, să-i răscumpere din păcat şi de la moarte. Iata cateva moduri in care oamenii scripturilor se raporteaza la Dumnezeu:

Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!

Psalm 19:14

In mainile Tale imi incredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate!

Psalm 31:5

Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avram nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vecinicie, Te numesti “Mantuitorul nostru.”

Isaia 63:16

Promisiunea lui Dumnezeu

Dumnezeu a promis omului ca El va fi cel care va aduce sacrificiul prin care ii va aduce
rascumpararea:

”Ii voi rascumpăra din mana locuintei mortilor, ii voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Căinta este ascunsa de privirile Mele!”

Osea 13:14

”Le voi fluiera si-i voi aduna, caci i-am răscumpărat, si se vor inmulti cum se inmulteau odinioară.”

Zaharia 10:8

Cateva amanunte

Este de necontestat faptul că numai Iisus poate fi considerat cel care ar putea oferi şi s-a şi oferit pe El însuşi ca răscumpărare pentru lumea întreagă. Înainte de înăltarea lui la cer, El a explicat ucenicilor săi foarte clar aceste lucruri:

A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant. Dupa ce S-a rugat, S-a sculat, si a venit la ucenici; i-a gasit adormiti de intristare, si le-a zis: “Pentru ce dormiti? Sculati-va si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.” Pe cand graia El inca, iata ca a venit o gloata. Si cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus, ca sa-l sarute.

Luca 22:44-47

Ulterior ucenicii lui Iisus, ca răspuns la porunca învăţătorului lor, au dus acest mesaj întregii lumi, predicandu-l pe Iisus ca fiind Marele Sacrificiu din partea lui Dumnezeu si preţul de răscumpărare pentru noi.

Marea Profetie

Pasajul de mai jos reprezinta revelatia profetului Isaia cu aproximativ 700 de ani înainte de venirea lui Iisus:

Iata, Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus. Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza-atat de schimonosita Ii era fata, si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor-tot asa, pentru multe popoare va fi o pricina de bucurie; inaintea Lui imparatii vor inchide gura, caci vor vedea ce nu li se mai istorisise, si vor auzi ce nu mai auzisera. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului? El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumuseta, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totus, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentruca S-a dat pe Sine insus la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentruca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

Isaia 52:13 – 53:12

In concluzie

Copii ale acestui manuscris in limba ebraica (care predateaza nasterea lui Hristos) exista inca si in zilele nostre. Pana acum, nu a existat nimeni in isorie in afara de Iisus, la care aceste cuvinte din profetia lui Isaia sa se poata referi.

Iisus este Marele Sacrificiu daruit de Dumnezeu!