Atunci când poartă o dezbatere referitor la Biblie, musulmanii încearcă să scoată în evidenţă faptul că textele manuscriselor Biblice existente astăzi nu sunt identice. Acest lucru este normal atunci când vorbim despre un text copiat (transcris) de mână. Pentru a verifica acest lucru, încercaţi să transcrieţi 20 de pagini dintr-o carte şi după, rugaţi un prieten să vă corecteze. Câte greşeli va găsi? Din punct de vedere omenesc, este aproape imposibil să facem o transcriere fără nicio greşeală.
Privind la studiile făcute de creştini, musulmanii au oarecum un „avantaj”. Creştinii au dezbătut aceste manuscrise (Biblice) în reviste ştiinţifice şi monografii, musulmanii nefăcând acest lucru pentru manuscrisele Coranice de care dispunem astăzi.

Pe de altă parte, este bine cunoscut faptul că musulmanii au o propagandă de negare a existenţei mai multor variante (textuale) în Coran, Coranul păstrându-şi textul original în cele mai mici detalii, literă cu literă şi că acest lucru a fost făcut chiar de la început. Musulmanii educaţi ştiu că acest lucru nu este adevărat, dar musulmanul de rând este făcut să credă această afirmaţie în mod eronat.

Întrebarea pe care o adresăm este: de ce unele dintre cele mai vechi manuscrise nu sunt fotografiate şi apoi puse la dispoziţia publicului larg şi a oamenilor de ştiinţă? De ce manuscrisul de la Topkapi din Istanbul, manuscrisul din Taşkent şi cele două manuscrise din Cairo şi Damasc nu sunt făcute publice? Acestea nu sunt manuscrise Uthmanic’e aşa cum unii cred, dar ele sunt manuscrise destul de vechi. Publicarea împreună într-un format ar face mai uşoară compararea acestora, sau chiar mai bine, enumerând toate diferenţele dintre texte, aşa cum acest lucru este făcut pentru ediţiile critice ale textului Bibliei.

Până când învăţaţii musulmani nu vor deveni sinceri, serioşi şi nu vor face o investigaţie critică a manuscriselor Coranice vechi, nu ne ramâne decât să luăm de bun ce avem. Nelăsând accesul liber la manuscrisele Coranice, ba chiar făcând accesul dificil, nu putem fi siguri de afirmaţiile referitoare la păstrarea textului Coranic în varianta originală.

Traducere din limba Engleză www.answering-islam.org

Parakletos sau Periklytos?

Exista profetii referitoare la Mohammed in afara Coranului? Apare descrisa venirea lui Mohammed in Scripturile evreiesti sau crestine? Unii musulmani cred ca textul din Injil (Noul Testament) din Ioan 16:7, se refera la profetia mentionata in Sura 7:157 si Sura 61:6.

În comentariul facut de Hamza, Vol. 1, pg.330, acesta ne spune: Nu putem acorda acestui verset din Sura 7:157, tot meritul cuvenit in lumina Vechiului si Noului Testament … Ioan 16:7. Toate neînţelegerile care ii separă pe evrei, creştini si musulmani se trag din modul în care fiecare pronunţă sau scrie parakletos, pe care traducătorii evanghelici au tradus-o (si o traduc), folosing urmatorul termen: “Mangaietor”. Cum trebuie să o citim acest termen: Parakletos sau Periklytos?

Musulmanii, conştienti de faptul că Noul Testament (in original) a fost scris în limba greacă, au ales cea din urmă pronuntie, si anume ‘Periklytos’, termen care se traduce sub urmatoarea forma: ‘glorios’, in timp ce Parakletos înseamnă “mangaietor”, sau “avocat”. In baza textului Coranic din Sura 61:6, musulmanii sustin ca referile facute in Ioan 14:16 si 16:7, sunt profetii despre venirea lui Mohammed, şi că termenul periklytos (glorios) se referă la Ahmad, o formă a numelui lui Muhammed, ambele insemnanad “cel laudat”.

Limba greacă, confirmă termenul Parakletos

Ceea ce musulmanii au încercat să faca cu acest cuvânt este sa-i modifice sensul, înlocuind vocalele (înlocuirea a-a-e-o în parakletos cu e-i-y-o în periklytos). În ebraică şi arabă, acolo unde autorul (scrierii) nu include vocalele în cuvinte, există loc de interpretare cu privire vocalele pe care ar fi vrut autorul sa le scrie in cuvant. Acest lucru nu este valabil si în limba greacă, intrucat toate vocalele sunt scrise în mod clar în toate textele.

Manuscrisele grecesti confirma Parakletos.

Pentru a inlatura orice indoiala cu privire la scrierea acestui cuvant, este simplu pentru oricine sa poata verifica si citi manuscrisele (mentionam doar doua dintre cele mai vachi manuscrise, care se gasesc in Londra, in British Museum, Codex Siniaticus si Codex Alexandrinus). Există mai mult de 70 de manuscrise ale Noului Testament in limba greaca, care dateaza dinainte de Mohammed si in nici unul dintre aceastea nu gasim cuvantul “Periklytos”. Toate aceste manuscrise folosesc cuvântul Parakletos. De fapt, cuvântul Periklytos nu apare niciunde în Biblie!

Prin urmare, Mohammed nu a putut fi Parakletos.

În sprijinul acestui argument, fiecare musulman cauta alte surse (in afara Coranului), care sa vorbeasca despre venirea lui Mohammed (atât în Taurat cat şi in Injil, asa cum reiese din Sura 7:157). Fără acestea, singura autoritate a lui Mohammed este Coranul, iar singura autoritate pentru Coran este Muhammad. Acest raţionament este unul de tip circular, ceea ce nu reprezinta un argument stiintific valabil. Având în vedere că nu există în Injil nicio relatare a faptului ca Iisus a profetit despre venirea lui Mohammed, musulmanii trebuie sa rezolve problema autenticitatii lui Mohammed.

Prin urmare, cine este Parakletos?

O altă problemă pentru musulmani apare odată cu studiul versetelor în cauză. Ioan 14:16 spune: “Si Eu voi ruga pe Tatal, si El va va da un alt Mangaietor (Greceste: Paraclet, aparator, ajutor.), care sa ramana cu voi in veac;” Majoritatea musulmanilor citeaza pe langa acest verset, şi versetul din Ioan 16:7 dupa care închid Biblia. Ceea ce musulmanii nu reuşesc să se înţeleagă este că, la fel ca in cazul multor texte literare, nu putem citi un verset sau o expresie în afara contextului. În cazul în care cititorul continua lectura dincolo de capitol 14:16 şi de capitolul 16:7, afla că Iisus explica identitatea lui Parakletos.

Haideti sa ne uitam la contextul in care Iisus ne vorbeste despre Parakletos in capitolul 16 din Ioan, si anume la faptul ca acesta nu este o fiinta umana:

14:16. ‘care sa ramana cu voi in veac;’ (fiinta umana nu traieste vesnic)
14:17. ‘Duhul adevarului’ (fiinta umana este diferita de duh)
14:17. ‘nu-l vede’ (omul este vizibil)
14:17. ‘nu-l cunoaste’ (omul este cunoscut de altii)
14:17. ’si va fi in voi’ (o fiinta umana nu poate fi inlauntrul altei fiinte umane)

Iisus spune despre Parakletos, si anume ca misiunea lui este sa ni-L arate pe El (Iisus)

14:26. Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant, pe care-l va trimete Tatal, in Numele Meu, va va invata toate lucrurile, si va va aduce aminte de tot ce v’am spus Eu.
16:8. Si cand va veni El, va dovedi lumea vinovata in ce priveste pacatul, neprihanirea si judecata.
16:14. El Ma va proslavi, pentruca va lua din ce este al Meu, si va va descoperi.

Iisus a spus despre Parakletos ca este un duh

14:17. ‘Duhul adevarului’
14:26 ‘Dar Mangaietorul, adica Duhul Sfant’ (Mangaietorul - Parakleos)

Nota: La cine se poate referi versetul (Ioan 14:16) “un alt Mangaietor care `sa ramana cu voi in veac”? Isus Hristos este acest “mangaietor” care mijloceste pentru noi in veac.

Răspunsul este Duhul Sfânt, care a sosit 50 de zile mai târziu

Contextul arat clar că termenul Parakletos nu poate fi atribuit unui profet sau unui inger: el va fi cu ei pentru totdeauna, el nu poate fi vazut, va fi în ei şi le va aminti oamenilor de ceea ce a făcut Iisus, aducand totodata glorie lui Iisus. Doar o singura faptura poate avea toate aceste calitati, Duhul Sfânt despre care ni se vorbeste in Injil (Noul Testament), pe care Iisus il identifică cu Parakletos. El singur, îndeplineşte toate cerinţele de mai sus.

În primul capitol din Faptele Apostolilor, Iisus vorbeşte despre acest “dar” înainte de a fi inaltat la cer, şi la 40 de zile după ce a promis venirea Duhului Sfânt (Ioan 14:16 şi Ioan 16: 7).

El ne spune (Faptle Apostolilor capitolul 1):

vs.4 ” Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, “pe care,” le-a zis El, “ati auzit-o dela Mine.”
vs.5 ” Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant.”

Este evident ca acest Mangaietor este într-adevăr Duhul Sfânt, care a venit cu putere la 10 zile dupa inaltatrea lui Iisus, în ziua de Rusalii (tradusa si ziua Cincizecimii) şi cu 570 de ani înainte de naşterea lui Mohammed.

Ce putem spune despre profetie?

Surele 7:157 şi 61:6 ne vorbesc despre un profet, Ahmad (Mohammed), care a fost revelat dinainte în Taurat şi in Injil. Prin urmare, este necesar, ca aceste pasaje sa fie regăsite în Taurat şi in Injil . Fără ele, Mohammed nu are nicio dovadă a legitimitatii sale de profet, si implicit autoritatea convingerilor a peste un miliard de musulmani atarna de mărturia unui singur om.

In Injil, nu există pasaje care sa descrie venirea acestui profet. Musulmanii cred că pasajele din Ioan sunt cele care se referă la Ahmad. Sunt ele intr-adevar? Poate acest managietor promis să fie un om, un profet, un duh, sau mai precis Duhul Sfânt despre care vorbeste Biblia?

Citind aceste versete şi luand in considerare ceea ce s-a spus, şi tu trebuie să tragi o concluzie. Pe baza dovezilor puse inaintea ta, trebuie să decizi cine este într-adevăr persoana despre care se vorbeste in Injil in Ioan 14:16 şi Ioan 16:7.

Fiecare musulman din lume celebrează festivalul ‘Eid al-adha’ cu multa reverenta. Acest festival este tinut în memoria sacrificiului oferit de Avraam lui Dumnezeu. Orice musulman, ştie că Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare, cerându-i să-l sacrifice pe fiul său, dar in Providenta Sa, a intervenit la momentul potrivit, oferind un miel pentru jertfă. Ceea ce mulţi musulmani nu ştiu este că in Coran nu ni se spune care dintre cei doi fii ai lui Avram a fost sacrificat, Ismael sau Isaac. Biblia (”Kalam-e-Muqaddas”) insa, ne spune în Geneza, capitolul 22, că fiul sacrificat a fost Isaac.

În Coran acest incident ne este relatat in Sura “as-Saffat”, şi ni se spune ca Dumnezeu l-a pus la incercare pe Avraam cerându-i un mare sacrificiu.

Coran 37:106–107 (Sura as-Saffat)
106. Aceasta a fost, neîndoielnic, o încercare
107. Şi l-a salvat printr-o jertfa minunata

Comentatorii musulmani ne spun că acest mare sacrificiu a fost berbecul oferit de Dumnezeu pentru a fi sacrificat în locul fiului lui Avraam. Putem oare compara un berbec cu fiul lui Avraam, si sa-l numim “o jertfa minunata”? Prin urmare (oare) nu avea Dumnezeu in vedere sa ne arate o jertfa viitoare, jertfa care va veni mai tarziu peste ani?

Coranul nu ne descrie cu amanunte aceste lucruri, insa Biblia (Kalam-e-Muqaddas), da. Studiind detaliile putem afla care a fost incercarea lui Avraam din partea lui Dumnezeu şi care a fost jertfa supremă prin care Dumnezeu l-a răscumpărat pe Avraam (şi nu numai), ci pe toţi aceia care sunt credincioşi ca şi Avraam. Biblia – Kalam-e-Muqaddas - confirmă credinţa noastră, şi anume faptul că Mesia, trimisul lui Dumnezeu, Isus Hristos este cel care a fost făcut jertfă de sacrificiu şi de răscumpărare pentru întreaga lume. Hazrat Yahya (Ioan Botezatorul) a spus despre Iisus: “Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii!” (Ioan 1:29). Ioan conferă acest titlu lui Iisus pentru a sublinia rolul său de sacrificiu, asemenea mielului din Geneza 22, dar de o mult mai mare valoare.

Tatal vostru Avraam a saltat de bucurie ca are sa vada ziua Mea: a vazut-o si s-a bucurat. ” ‘N-ai nici cincizeci ce ani’, I-au zis Iudeii, ’si ai vazut pe Avraam!’ Iisus le-a zis: “Adevarat, adevarat, va spun ca, mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu.”

Ioan 8:56-58

Iisus vorbind despre sine: “Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.”

Matei 20:28

Tora ni-L prezinta pe Iisus ca sacrificiul si preţul de rascumpărare (Legea lui Moise), in Ingil (Marcu 10:45), in Zabur (Psalm 22) si in Sahaif-e-anbia (Isaia 53).

De asemenea aflam din mesajul Torei că oamenii aşteaptau ca Dumnezeu, prin puterea Sa, să-i răscumpere din păcat şi de la moarte. Iata cateva moduri in care oamenii scripturilor se raporteaza la Dumnezeu:

Primeste cu bunavointa cuvintele gurii mele, si cugetele inimii mele, Doamne, Stanca mea si Izbavitorul meu!

Psalm 19:14

In mainile Tale imi incredintez duhul: Tu ma vei izbavi, Doamne, Dumnezeule adevarate!

Psalm 31:5

Totusi Tu esti Tatal nostru! Caci Avram nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Tu, din vecinicie, Te numesti “Mantuitorul nostru.”

Isaia 63:16

Promisiunea lui Dumnezeu

Dumnezeu a promis omului ca El va fi cel care va aduce sacrificiul prin care ii va aduce
rascumpararea:

”Ii voi rascumpăra din mana locuintei mortilor, ii voi izbăvi de la moarte. Moarte, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Căinta este ascunsa de privirile Mele!”

Osea 13:14

”Le voi fluiera si-i voi aduna, caci i-am răscumpărat, si se vor inmulti cum se inmulteau odinioară.”

Zaharia 10:8

Cateva amanunte

Este de necontestat faptul că numai Iisus poate fi considerat cel care ar putea oferi şi s-a şi oferit pe El însuşi ca răscumpărare pentru lumea întreagă. Înainte de înăltarea lui la cer, El a explicat ucenicilor săi foarte clar aceste lucruri:

A ajuns intr-un chin ca de moarte, si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange, care cadeau pe pamant. Dupa ce S-a rugat, S-a sculat, si a venit la ucenici; i-a gasit adormiti de intristare, si le-a zis: “Pentru ce dormiti? Sculati-va si rugati-va, ca sa nu cadeti in ispita.” Pe cand graia El inca, iata ca a venit o gloata. Si cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea in fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus, ca sa-l sarute.

Luca 22:44-47

Ulterior ucenicii lui Iisus, ca răspuns la porunca învăţătorului lor, au dus acest mesaj întregii lumi, predicandu-l pe Iisus ca fiind Marele Sacrificiu din partea lui Dumnezeu si preţul de răscumpărare pentru noi.

Marea Profetie

Pasajul de mai jos reprezinta revelatia profetului Isaia cu aproximativ 700 de ani înainte de venirea lui Iisus:

Iata, Robul Meu va propasi; Se va sui, Se va ridica, Se va inalta foarte sus. Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza-atat de schimonosita Ii era fata, si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor-tot asa, pentru multe popoare va fi o pricina de bucurie; inaintea Lui imparatii vor inchide gura, caci vor vedea ce nu li se mai istorisise, si vor auzi ce nu mai auzisera. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului? El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumuseta, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totus, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentruca S-a dat pe Sine insus la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentruca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati.

Isaia 52:13 – 53:12

In concluzie

Copii ale acestui manuscris in limba ebraica (care predateaza nasterea lui Hristos) exista inca si in zilele nostre. Pana acum, nu a existat nimeni in isorie in afara de Iisus, la care aceste cuvinte din profetia lui Isaia sa se poata referi.

Iisus este Marele Sacrificiu daruit de Dumnezeu!

Atunci cand vorbim despre Carţile Sfinte (Biblia şi Coranul), musulmanii afirma că Biblia este schimbată, invinuindu-i pe creştini si evrei ca au schimbat revelaţia primita prin profeti din partea lui Dumnezeu. Din nefericire, nu ofera argumente plauzibile care sa le sustina afirmatiile. Intrebarile de mai jos ar putea sa-i ajute pe musulmani să găsească adevărul referitor la Scripturi.

Cand a fost schimbata Biblia? Înainte/după Isus Hristos? Înainte/după Mohamed? Cum era Biblia înainte sa fie schimbata? Cine a schimbat Biblia si de ce?

Superficialitatea cu care este tratat acest subiect si acceptarea fara rezerve a credintei ca Biblia a fost schimbata, nu-i ajuta deloc pe musulmani sa poata fi coerenti cand dezbat aceasta problema.

Astfel, indirect, musulmanii afirmă că Dumnezeu, nu este un Dumnezeu atotputernic. Este oare Dumnezeu in stare sa-şi apere/protejeze Cuvantul Său revelat pe parcursul timpului? ‘Da’ va fi raspunsul dat de musulman(i), cu mentiunea ca acest ‘da’ este valabil doar pentru revelaţia Coranului. Daca astfel stau lucrurile, unde este atunci consecvenţa lui Dumnezeu faţă de noi oameni? Daca avem un Dumnezeu inconsecvent, de unde ştim ca astazi nu şi-a schimbat şi revelaţia facuta în Coran (aşa cum musulmanii afirma)?

Alte întrebari la care musulmanii trebuie sa ne raspunda sunt: Ce facea Dumnezeu atunci cănd omul schimba Revelaţia Divină, cuvantul Sau? Dormea? Era ocupat cu alte treburi importante? Era in vacanţă? Daca Dumnezeu nu poate sa-şi apere Cuvantul Revelat, mai este EL atotputernic?

Interesant este faptul ca in Coran nu gasim nimic referitor la acest subiect. De ce Dumnezeu nu ne ofera date exacte si complete despre aceasta problemă? Nu ar fi trebuit oare sa ne facă cunoscut un aspect atat de important despre autenticitatea Revelaţiei?