Introducere

Si [adu-ti aminte] cand Isus, fiul Mariei, a zis: “O, fii ai lui Israel! Eu sunt trimisul lui Allah la voi, intarind Tora de dinainte de mine si vestind un Trimis ce va veni dupa mine si al carui nume este Ahmad!” si cand el le-a adus semnele limpezi, ei au zis: “Aceasta este vrajitorie invederata!” (Traducere facuta de Liga Islamica si Culturala din Romania – 2006)

Atunci cand musulmanii citesc acest verset din Coran, privesc inapoi in timp pentru a presupune ceea ce ei cred ca Evanghelia originala ne-ar fi comunicat. Ei sustin ca ar fi facut o referire (profetie) clara la venirea lui Mohammed, si nu I sa dat (in Evanghelia originala) lui Iisus titlul de Fiu al lui Dumnezu si a negat rastignirea lui Iisus pe cruce. Unii musulmani in dorinta lor de a discredita Scripturile crestine, cauta anumite scrieri, scrieri care sa sustina argumentele de care au nevoie.
Un astfel de document este asa numita ‘Evanghelia lui Barnaba’. Textul aceasta ‘evanghelii’, dupa cum musulmanii sustin, contrazice invatatura Evangheliilor canonice si sunt in concordanta cu invatatura islamica. In dialogul cu crestinii, musulmanii sustin ca aceasta ‘evanghelie’ este Evanghelia originala, care i-a fost trimisa lui Iisus din cer, dupa care Iisus i-a dictat-o lui Barnaba. Unii musulmani se bazeaza pe acest document atunci cand vorbesc/prezinta viata si invatatura lui Iisus, lasand la o parte Coranul, Biblia sau traditiile.

Un musulman din Pakistan, pe nume Attaur Rahim, care cu foarte mare greutate a reusit sa mediatizeze Evanghelia lui Barnaba in Pakistan, a spus urmatoarele:

“Evanghelia lui Barnaba, este singura evaghelie scrisa de un ucenic al lui Iisus care a supravietuit pana astazi, si scriitorul acestei evanghelii si-a petrecut marea majoritate a timpului sau in preajma lui Iisus pe tot parcursul celor trei ani cand Iisus a adus mesajul sau oamenilor. Deci, acesta a avut contact direct cu mesajul lui Iisus, pe cand autorii celor patru Evanghelii recunoscute nu au fost in prezenta lui Iisus” [1].

Acesta ignora complet faptul ca Ioan a fost un ucenic al lui Iisus chiar de la inceput, cand Iisus a inceput sa invete, iar Matei l-a urmat pe Iisus putin dupa aceasta. Rahim nu ne ofera nici o sursa/dovada a faptului ca Barnaba a fost ucenic al lui Iisus in timp ce Iisus a vestit mesajul sau.

Un alt musulman, Ali Akbar, a spus urmatoarele:

“Crestinii nu dau credibilitate evangheliei Sfantului Barnaba, si nu include aceasta ‘evanghelie’ in Noul Testament si nu se predica din aceasta foarte des in biserici. Aceasta evanghelie a fost exclusa de crestini in timpul unui Sinod Ecumenic cu trei sute de ani inainte de profetul Muhammed, motivul fiind, fara indoiala, prezicerea facuta in cuvinte foarte clare despre profetul Muhammed referitor la venirea acestuia” [2].

Si Ali Akbar omite sa ne ofere surse/dovezi ale excluderii, si anume in timpul carui Consiliu Ecumenic a avut loc acest fapt.

Si Abdu L-Ahad Dawud face afirmatii asemanatoare in cartea sa, ‘Mohammed in Biblie’ :

“Aceasta evanghelie a fost respinsa de biserici, din motiv ca mesajul ei este mult mai contradictoriu cu Scripturile revelate, si este foarte explicita atunci cand vorbeste despre natura misiunii lui Iisus Hristos, si mai presus de toate, pentru faptul ca are in textul ei cuvintele spuse de Iisus despre Mohammed” [3].
Unde este adevarul? De ce crestinii resping aceasta evanghelie? O resping pentru ca are in textul sau referiri la profetiile despre Mohammed, sau pentru ca au argumente mult mai solide contra credibilitatii acestui document?

Cateva aspecte despre ‘evanghelia’ lui Barnaba

Musulmanii au venit pentru prima oara in contact cu aceasta ‘evanghelie’, atunci cand George Sale a mentionat-o in traducerea Coranului, in limba engleza, traducere din anul 1734. George Sale mentioneaza in prefata traducerii, o versiune spaniola scrisa de Mostafa de Aranda, Mostafa sustinand ca a tradus-o din italiana. Se banuieste ca un calugar crestin din Italia, Fra Marino, in timp ce Papa Sixtus V (1585-1590) dormea, a furat acest manuscris din biblioteca papei, si dupa ce Marino citeste aceasta ‘evanghelie’ devine musulman [4]. Aceasta traducere, nu se stie cum, s-a pierdut, pastrandu-se doar diferite fragmente din textul tradus in spaniola. Versiunea in limba italiana, ajunge in Olanda si in 1709 se gasea in posesia lui J.F. Cramer, un consilier al Regelui Prusiei (Germania). Cramer, in 1713, da manuscrisul Printului Eugene de Savoy, dupa care in urmatorii ani trece prin mai multe maini, ajungand in final in Viena, in 1738, unde a fost depozitata in Biblioteca Imperiala, biblioteca in care se gaseste si astazi [5].

Lonsdale si Laura Ragg au fost desemnati sa traduca textul in limba engleza si sa tipareasca traducerea in anul 1907, cu o introducere de 70 de pagini, in care prezentau idei ale mai multor oameni de stiinta care sustineau faptul ca aceasta ‘evanghelie’ este una falsa, scrisa in perioada Evului Mediu. In anul 1908, a fost publicata in Cairo, traducerea in araba cu o noua introducere, iar in 1916 doua editii in traducere urdu (limba vorbita in Pakistan, India si alte tari), traduceri care se bazau pe versiunea textul tradus in araba.

Intre 1960 si 1980, Evanghelia lui Barnaba a fost tradusa in multe dintre limbile unde musulmanii sunt majoritari. Reeditarea in 1973 in Pakistan a versiunii traduse de Lonsdale si Laura Ragg a fost foarte mediatizata de organizatiile misionare musulmane [6]. Presa de limba urdu si engleza (din Pakistan) a promovat foarte mult aceasta ‘evangelie’, iar liderii religiosi musulmani au prezentat-o ca fiind adevarata Evanghelie a lui Iisus [7]. In acelasi an o noua traducere a fost publicata de catre Jama’at-e-Islami (Lahore, Pakistan), introducerea fiind scrisa de fondatorul organizatiei, Maulana Abul Ala Mawdudi [8].

Ambele traduceri, engleza si urdu, au fost republicate de cateva ori, si in anul 1990 o singura editura a tiparit nu mai putin de 203000 de exemplare (Aisha Bahwany, in Pakistan). Interesant este faptul ca nici una dintre aceste editii nu au inclus si introducerea de 70 de pagini facuta de Lonsdale si Laura Ragg, aceasta pentru ca in traducerea facuta de cei doi, gasim dovezi si informatii care atesta faptul ca aceasta carte este o ‘facatura’ scrisa in Evul Mediu. Este interesant faptul ca pentru unele editii in limba engleza, prezentarea cu titlul din prima pagina, sugereaza cititorului ca este in posesia textului original in intregime, asa cum a fost publicat pentru prima oara de Lonsdale si Laura Ragg. Editia in limba engleza a fost publicata si de alte edituri musulmane in Marea Britanie si America, fara insa ca acestia sa faca nici o referire la editiile anterioare si nici chiar la cei care au facut traducerea in limba engleza, Lonsdale si Laura Ragg.

Cuprinsul si mesajul ‘evangheliei’ lui Barnaba

‘Evanghelia lui Barnaba’ poate fi impartita in cateva parti, dupa cum urmeaza:

CAPITOLELE 1-9: Nasterea lui Iisus, copilaria si ‘dezbaterile’ avute cu invatatii acelei vremi despre lege.

CAPITOLELE 10-47: Iisus a primit o carte din partea lui Dumnezeu: Injil’ul. Isi incepe lucrarea si face minuni. Mesajul predicat de El este: “Nu sunt Mesia, ci Mesia se va naste dintre Ismaeliti”.

CAPITOLELE 48-98: Soldatii romani i se inchina Lui ca si Dumnezeu, dar Iisus le spune ca nu este Fiul lui Dumnezeu. El a venit sa aduca vestea buna despre venirea lui Mahommed.

CAPITOLELE 99-126: Multimea se aduna pentru a-L proclama pe Iisus ca si rege. Iisus pleaca la Damasc de unde calatoreste in alte orase.

CAPITOLELE 127-153: Iisus ii invata pe ucenici despre pocainta, post, rugaciune, frica de Dumnezeu si o conduita morala foarte inalta.

CAPITOLELE 154-191: Iisus invata despre o lume a pacatului, natura pacatului, refacere, libertate, rai si predestinare. Este mentionat un scrib, scrib care sustine ca a vazut o carte secreta apartinand lui Moise in care scrie ca “Mesia va veni din Ismael si nu din Isaac”.

CAPITOLELE 192-222: Iisus il invie pe Lazar din morti si vesteste judecata Ierusalimului. Evreii incerca sa-L omoare cu pietre, dar El se face nevazut. Iisus este tradat de Iuda, este rapit la cer, iar fata lui Iuda este schimbata cu cea a lui Iisus, si astfel Iuda este (dintr-o greseala) rastignit in locul lui Iisus. Iisus se arata prietenilor si mamei, spunandu-le ca nu El a fost crucificat. Il insarcineaza pe Barnaba sa scrie ‘evanghelia’ (Injil’lul), dupa care se reintoarce in cer.

Mesajul ‘Evangheliei lui Barnaba’

Musulmanii pretuiesc aceasta ‘evanghelie’ datorita faptului ca este in contradictie cu doctrina prezentata in Injil. Cateva aspecte principale care se regasesc in ‘evanghelie’ care aproba credinta musulmanilor si contrazic invatatura Injil’ului:

Iisus este doar un slujitor si un mesager al lui Dumnezeu (Barnaba, cap. 55). Iisus nu este Dumnezeu, nici Fiul lui Dumnezeu si nici zeu (Barnaba, cap. 53 si 100).

Iisus prezice venirea lui Mesia in persoana lui Mahommed (Barnaba, cap. 42-44). Iisus refuza sa fie Mesia, dand acest titlul lui Mahommed. Nu a fost sacrificat Isaac, ci Ismael (Barnaba, cap. 44).

Iisus a fost inaltat la cer inainte ca procesul crucificarii sa inceapa, iar Iuda a fost facut sa semene cu Iisus (Barnaba, cap. 220). Iisus nu a murit pe cruce (Barnaba cap. 215). Iuda a fost cel rastignit murind pe cruce (Barnaba, cap. 216). Ucenicii au furat trupul lui Iuda dupa care au sustinut ca Iisus a inviat din morti. Multi ucenici, printre care si Paul, au raspandit aceasta invatatura mincinoasa.

Despre scriitor.

Este oare Barnaba cel care a scris aceasta ‘evanghelie’? Musulmanii raspund cu “da” acestei intrebari, aratand spre locul din cartea Faptele Apostolilor unde Barnaba este mentionat. Cercetand scrierile, vedem ca Barnaba din Faptele Apostolilor si Barnaba presupusul autor al acestei ‘evanghelii’, sunt doua persoane diferite care au trait la intervale de timp diferite.

Conform Noului Testament, Barnaba nu a fost prezent in timpul celor trei ani, cat Iisus si-a expus invataturile. Barnaba este mentionat pentru prima oara in Faptele Apostolilor, dupa ce biserica a luat fiinta. Ca si alti ucenici, si-a vandut proprietatile cu scopul de a strange bani pentru ajutorarea celor saraci (Fapte cap. 4). El era un evreu din Cipru, pe nume Iosif, apostolii numindu-l si Barnaba, care in traducere inseamna ‘fiul mangaierii’ (Fapte cap. 4:36).

‘Evanghelia’ lui Barnaba, il prezinta pe Barnaba ca fiind un apostol al lui Iisus, cunoscut cu/dupa acest nume in tot timpul cat Iisus si-a expus invataturile. In numeroase ocazii ni se spune ca Iisus l-a strigat pe numele de Barnaba si nu pe numele de Iosif. Acest lucru, pune la indoiala credibilitatea aceste ‘evanghelii’, deoarece conform cu lista apostolilor din celelalte Evanghelii, Barnaba nu a fost chemat nici o data sa fie un apostol al lui Iisus.

Barnaba, autorul acestei ‘evanghelii’ respinge Dumnezeirea lui Hristos. Iisus ne este prezentat ca respingand faptul ca este egal cu Dumnezeu Tatal, si fiind doar un mesager si slujitor al lui Dumnezeu. In Injil (Faptele Apostolilor), Barnaba este cel care-l prezinta pe Pavel apostolilor in Ierusalim si ii sfatuieste pe acestia sa aiba incredere in el. Primul lucru pe care Pavel l-a predicat dupa ce a inceput sa-l urmeze pe Iisus, a fost faptul ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu (Fapte cap. 9:20), si fara indoiala Barnaba cunostea foarte bine acest lucru. Daca Pavel ar fi predicat o alta invatatura, in loc sa lupte pentru acceptarea lui ca propovaduitor al Cuvantului lui Dumnezeu, Barnaba nu ar fi facut tot posibilul sa-l opreasca din propovaduirea lui?

Aceasta ‘evanghelie’ scrie impotriva invataturii lui Pavel despre taierea imprejur, rastignire, moartea si invierea lui Iisus. In Injil – Faptele Apostolilor, gasim ca Pavel si Barnaba au lucrat impreuna pentru un an intreg, amandoi au predicat aceleasi lucruri despre Iisus, despre rastignire si Dumnezeirea lui Iisus (Fapte cap. 13:32-52). Ei discuta in contradictoriu cu cativa oameni veniti din Iudeea (Fapte cap. 15), oameni sustinatori ai taieri imprejur. Acum deci, cum poate Barnaba, cel despre care ni se vorbeste in Injil, sa scrie un document care sa respinga invatatura pe care a proclamat-o si aparat-o?

Pentru a dovedi ca intre Barnaba si Pavel au fost neintelegeri din punct de vedere doctrinal, musulmanii fac referire la textele din Galateni 2:13 si Faptele Apostolilor 15:38-40. Conform textului din Galateni 2:13, Barnaba a fost mustrat de Pavel pentru atitudinea sa. Pentru a nu ofensa o parte din evreii crestini, Barnaba si Petru nu luau masa cu cei convertiti dintre neamuri. In Faptele Apostolilor 15:2, Petru si Barnaba au realizat unde au gresit, dupa care au fost de acord cu argumentul adus de Pavel. Acum, privind la aceste texte, musulmanii intreaba: “Nu a fost radacina problemei una de doctrina? Indreptatirea prin credinta, si nu ascultarea legii, asa cum rezulta din Galateni capitolul 2?“
Raspunsul este, cu toate ca avem de-a face cu o problema doctrinara, ca Pavel nu face o greaseala.
In Corinteni 9:6, text scris dupa despartirea lor, ne arata ca Pavel si Barnaba erau din nou in relatii bune. Trebuie sa vedem faptul ca despartirea lor (Galateni cap. 2), a fost una de scurta durata.

In capitolul 15:37-40 din Faptele Apostolilor, ni se arata cum Pavel nu a vrut sa-l ia pe Ioan Marcu cu ei in urmatoarea calatorie, din cauza faptului ca acesta i-a parasit in prima calatorie pe cand erau in Pamfilia (Faptele Apostolilor 12:12; 13:13). Pavel se temea ca Ioan Marcu sa nu faca din nou acelasi lucru si astfel sa creeze probleme. Mai tarziu il vedem pe Pavel exprimandu-si dorinta ca si Marcu sa vina pentru a lua parte in lucrare. (Coloseni 4:10; II Timotei 4:11).

Este evident faptul ca disputa dintre ei era una personala si nu una de doctrina. Nu exista dovezi care sa arata ca Pavel si Barnaba s-au despartit din motive de neitelegeri doctrinale.

Acum, care ar fi fost motivul pentru care Barnaba sa-si schimbe credinta? Explicatiile date de musulmani nu au baze solide. O teorie foarte vehiculata este cea a lui Rahim, care a incercat cat a putut de bine sa promoveze aceasta ‘evanghelie’ in Pakistan, scriind despre viata lui Iisus asa cum El ne este prezentat in ‘evanghelie’. Rahim spune:

Pavel era un cetatea Roman si ar fi trebuit sa stie (sa fi invatat limba) latina, limba vorbita la Roma. Probabil vorbea si greaca, greaca fiind limba oficiala in zona unde el s-a nascut. Epistolele scrise de Pavel catre comunitatile crestine din Grecia, au fost scrise in limba natala a acestora. Acest lucru ne arata ca Pavel putea calatori in Grecia si Italia fara probleme de comunicare. Pe de alta parte Barnaba, nu vorbea nici una din aceste limbi. Ioan Marcu, care vorbea greaca, la insotit pe acesta in prima calatorie misionara in Grecia, pentru a-i fi interpret. Daca Barnaba ar fi mers singur, nu ar fi putut sa se faca inteles. Refuzul lui Pavel de a merge cu Ioan Marcu, ar putea fi intentia indirecta pentru a se asigura ca Barnaba nu va merge cu el. [9]

Afirmatiile lui Rahim sunt facute fara dovezi, multe dintre acestea fiind usor de combatut, deci nu putem trage concluzii valide bazandu-ne pe afirmatii nefondate. De asemeni afirmatia facuta in ‘evanghelie’ despre Barnaba, ca s-ar fi nascut in Cipru, nu este adevarata. In aceasta situatie, limba natala a lui Barnaba ar fi fost greaca, deci argumentul ca nu ar fi cunoscut limba greaca este daramat chiar prin propriile afirmatii. Rahim mai spune despre Pavel si Barnaba ca au fost studenti ai lui Gamaliel, situatie in care amandoi ar fi fost persoane educate care cunosteau invatatura Vechiului Testament si traditia iudaica. Vechiul Testament a fost tradus in limba greaca in anul 250 B.C., fiind accesibil vorbitorilor de limba greaca. Daca a fost atat de importanta traducerea in limba greaca a Vechiului Testament cu trei sute de ani inainte de Barnaba si Pavel, cu cat era mai mare nevoia de teologi iudei vorbitori de greaca in perioada anilor 30-40 A.D.? In mod sigur daca Barnaba ar fi fost un evreu educat, nu ar fi avut nevoie de un interpret, si fara probleme ar fi inteles in intregime ce Pavel si ceilalti apostoli ar fi predicat. In aceasta situatie nu ar fi fost nici un conflict sau neintelegere referitor la Dumnezeirea lui Iisus, rastignirea, invierea si inaltarea la cer.

Dovezi ale autenticitatii

Crestinii sustin ca ‘evenghelia’ lui Barnaba nu a existat in timpul apostolilor, copiilor acestora, parintilor biserici si copiilor acestora. Aproape toate cartile continute in Noul Testament, sunt mentionate si citate in scrierile primilor crestini, dar nu gasim nici o referinta despre ‘evanghelia’ lui Barnaba. Cu toate acestea, musulmanii sustin ca exista o istorie lunga si cu peripetii a acestei ‘evanghelii’, mergand inapoi in istorie pana la Irineu (130-200 A.D.). Spre exemplu, Rahim spune ca Irineu “pentru a-si sustine parerile, citeaza foarte mult din ‘evanghlia’ lui Barnaba. Aceasta ne arata ca ‘evanghelia’ lui Barnaba era in circulatie in primul si al doilea secol din istoria crestinismului”[10]. Privind cu atentie la scrierile lui Irineu, putem observa ca acesta citeaza din Epistola lui Barnaba si nu din ceea ce Rahim numeste ‘evanghelia’ lui Barnaba. (Diferenta dintre o epistola si o Evanghelie, este urmatoarea: epistola este o scrisoare care de obicei contine explicatii doctrinare, iar o Evanghelia este o scriere in care gasim detalii despre viata lui Iisus).

Rahim sustine ca in timpul domniei Imparatului Zeno, in anul 478, au fost descoperite ramasitele trupului lui Barnaba impreuna cu o copie a ‘evangheliei’, scrisa chiar cu mana lui, gasita chiar in interiorul pieptului lui. Conform spuselor lui Rahim, acest fapt este inregistrat in Acta Sanctorium, Boland Junii, Tome II, paginile 422-450, publicata in Antwerp in 1698 [11]. Inregistrarea face insa referire la o copie a Evangheliei dupa Matei, scrisa chiar de Barnaba, care a fost gasita in pieptul lui. Aceasta modificare intentionata a inregistrari denota faptul ca Rahim nu este o persoana integra. El a omis cuvintele “potrivit cu Matei, copiata (scrisa) de insusi Barnaba”, si a introdus in loc “Evanghelia lui Barnaba”.

Dovezi din istoria musulmana

De multe ori dovezile din istoria crestina sunt respinse de musulmani, dar trebuie sa privim si la dovezile oferite de istoria musulmana. Studiind traditia musulmana si dovezile istorice musulmane, observam ca Mohammed, profetul islamului, a fost in relatii bune cu domnitorul crestin din Najran. In periaoda in care Mohammed s-a nascut, triburile arabe erau in contact cu crestinii din Abisinia si de asemeni cu trei ramuri importante ale bisericii din Orientul Mijlociu: biserica Bizantina, Nestoriana si Iacobiti-Monofiziti. Dintre acestea, Nestorienii au avut cea mai mare influenta printre arabi. Dupa cum Ibn Ishaq ne spune, pe unul din peretii Kabei se putea vedea picturi cu Maria si Iisus [12].

Traditia musulmana, ne vorbeste despre cateva delegatii crestine care l-au vizitat pe Mohammed pentru a discuta cu acesta. Una din aceste delegatii, formata din 60 de persoane si condus de Abd al-Masih, episcop al crestinilor Najranieni, l-au intalnit pe Mohammed in moscheea din Medina pentru a discuta despre Dumnezeirea lui Iisus. Mohammed afirma (adresandu-se delegatiei) ca Iisus nu este Dumnezeu. Acest incident este mentionat in Coran (Sura 3:40-70). Aici ar fi fost cea mai excelenta oportunitate pentru a mentiona ‘evenghelia’ dupa Barnaba, daca ar fi existat, ca evidenta impotriva afirmatiilor crestine. Nici chiar Allah nu i-a revelat lui Mohammed nici un verset care sa vorbeasca depsre ‘evanghelie’.

Ioan din Damasc, cunoscut ca si Yahia b. Mansur, fiul unui angajat in serviciul public, care a fost trezorier al Califului Muawiya si Abdul Malik,(Ioan din Damasc) a scris comentarii referitor la mai multe subiecte, unul fiind si Dumnezeirea lui Iisus. Cu siguranta, Ioan ar fi mentionat aceasta ‘evanghelie’, daca aceasta ar fi existat.

Episcopul Timotheos (d. 823), a activat ca si prelat al biserici in timpul dinastiei Abaside din Bagdad sub domnia lui Harun al-Rashid (786-809), participa la cateva dezbateri la curtea lui Khalifa Musa al-Hadi (785-786). Discutiile nu au fost doar despre islamul ortodox contra liber cugetatorilor (free thinkers) si ereticilor, ci si despre cele patru Evanghelii. In documentele scrise despre dezbateri, nu gasim nici o mentiune facuta despre ‘evanghelia’ lui Barnaba. Invatatii musulmani au cantrazis personalitatea lui Iisus cat si pe cea a lui Dumnezeu, fara insa sa faca referiri la ‘evanghelia’ lui Barnaba. Califul Jafar al-Mutawakal (847-861), a abolit drepturile religioase, a interzis construirea de noi biserici si a introdus legi noi care discriminau crestinii si evreii [13], a purtat discutii la curtea sa cu mai multi invatati printre care si Episcopul Ilie. Nici aici nu gasim nici o referire la aceasta ‘evanghelie’.

Cartea Al-Fihrist scrisa de Abu al-Faraj Muhammad ibn Ishaq al-Nadim (935-990), carte despre care musulmanii sustin ca dezbate toate aspectele culturii medievale, contine o lista detaliata cu titluri de carti si autori. Autorul enumera lista cartilor din Biblie, fara a face nici o referile la ‘evanghelia’ lui Barnaba [14].

Musulmanii au stapanit Spania pentru mai multe secole (756-1492), timp in care au avut loc mai multe dezbateri intre crestini si musulmani. Nici aici musulmanii, pentru a combate credinta crestina, nu au prezentat ca dovada ‘evanghelia’ lui Barnaba. Pe parcursul acestei perioade au trait mai multi scriitori musulmani, istorici si filozofi printre care: al-Farabi (d.950), al-Masudi (d. 956), al-Kindi (d. 961), Ibn Hazm (d. 1063), al-Ghazali (d.1111), Abu al-Abbas al-Arif (d. 1141); Ibn Rushd (d. 1198), Muhyi’l Din Ibn al-Arabi (d.1240), and Ibn Khaldun (d. 1406). Nici unul dintre acestia nu mentioneaza acest document. Nici chiar comentariile Coranice de dinainte de 1700 nu fac nicio referire la aceasta ‘evanghelie’. Acum deci, este foarte dificil de crezut ca aceasta ‘evanghelie’ ar fi putut exista inainte de secolul al XIV-lea, asa dupa cum vom discuta in continuare.

Dovezi din continutul documentului

Aspectul fizic al manuscrisului existent al ‘evangheliei’ lui Barnaba, asa cum este alcatuit, stilul scrierii si limbajul folosit, ne sugereaza ca a fost scris intre 1500 si 1590.

Primul aspect – In Tora, Dumnezeu le porunceste israelitilor sa tina un an de sarbatoare.
“Anul al cincizecilea sa fie pentru voi anul de veselie” (Levitic 25:11).
Autorul ‘epistolei’ lui Barnaba, mentioneaza acest an de sarbatoare, cu o mica diferenta – anul de sarbatoare trebuia tinut la fiecare suta de ani (Barnaba, cap. 82). De unde are autorul aceasta informatie?

In jurul anului 1300, Papa Boniface al VIII-lea a decretat un interval de o suta de ani ca sarbatoare pentru biserica. In 1343 Clemens al VI-lea a schimbat intervalul inapoi la cincizeci de ani, dupa care mai tarziu, Papa Paul al II-lea (1464-1471) a redus termenul la douzeci si cinci de ani. Se pare ca scriitorul stia despre decretul emis de Papa Boniface, dar a crezut ca a fost un decret emis de Iisus. Acest amanunt ne face sa credem ca ‘evanghelia’ nu poate fi datata mai deverme de 1300 A.D.

Gasim in ‘evanghelie’ cateva citate atribuite lui Iisus , citatea care apartin lui Dante. Pentru exemplu: ‘zei falsi si mincinosi’ (Barnaba 23; 78; 217), citat care nu se regaseste in Biblie sau Coran, ci il gasim doar in aceasta ‘evanghelie’. Modul in care iadul, purgatoriul si paradisul ne sunt prezentate in ‘evanghelie’, este in mod remarcabil foarte similar cu cel al lui Dante. In capitolul 178, ni se spune ca sunt noua ceruri, idee care apartine de asemenea lui Dante. Un lucru interesant este faptul ca Dante a fost un scriitor italian care a trait aproximativ in acelasi timp cu Papa Boniface al VIII-lea. Dante, a inceput sa scrie cartea “Divina Comedie” in 1300.

Mai gasim in ‘evanghelie’si alte elemente apartinand Evului Mediu.
In capitolul 194, ni se spune ca familia lui Lazar domnea peste doua orase, Magdala si Bethania. In acele vremuri, armatele Romane controlau majoritatea teritoriului Palestinei, si nu exista un astfel de sistem in Imperiu. Acest sistem este mai degraba unul feudal, foarte comun in Evul Mediu.

In Capitolul 152 se face referire la butoaie de vin, lucru care este cu siguranta un anacronism.
Procedurile curtii de judecata, descrise in capitolul 121, denota faptul ca autorul era familiar cu societatea Evului Mediu. In lumina dovezilor prezentate si a altora care nu sunt prezentate aici, atat externe cat si interne, putem vedea ca ‘evanghelia’ a fost scrisa de cineva care a trait multe secole dupa Barnaba, cel despre care Noul Testament ne vorbeste.

Erori si Contradictii

Ni se spune in ‘evanghelie’ ca Iisus s-a nascut in tip ce Pilat era guvernator al Palestinei. Conform surselor istorice, Pilat a devenit guvernator in anul 26 A.D. In capitolul 3, nasterea lui Iisus are loc in timpul marelui Preot Anna (6-15 A.D.) si Caiafa (18-36 A.D.), fapt care nu numai ca este in contradictie cu istoria, ci este si o contradictie interna a ‘evangheliei’. Nici unul dintre cei mentionati nu erau in putere cand Iisus s-a nascut. Evanghelia lui Barnaba greseste cu zece ani referitor la marele Preot Ana, cu douazeci si doi de ani referitor la Caiafa, si cu treizeci de ani referitor la Pilat.

Irod (Antipa) ne este prezentat ca avand putere si multi soldati sub comanda sa in Ierusalim si Iudeea (Barnaba, cap. 214). Si aici gasim o incorectitudine. Irod a domnit in Galileea, care se afla la circa o suta de kilometri distanta. Cu toate ca Irod era un iudeu practicant, aici este prezentat ca facand parte din ‘neamuri’ (Barnaba, cap. 217). Irod se afla in Ierusalim pentru a sarbatorii Pastele, si de aceea a fost consultat in timpul procesului lui Iisus.

In capitolul 80, gasim ca Daniel avea varsta de doi ani cand fost luat prizonier de Nebucadnetar. Biblia in (Daniel, cap. 2) contrazice ‘evanghelia’ lui Barnaba. Nabucadnetar pentru visul avut, l-a consultat pe Daniel in al doilea an al domniei sale. Acesta a fost atat de uimit de intelepciunea lui Daniel, asa ca i-a dat stapanire peste Babilon si l-a facut capetenie peste intelepti. Daca marturia ‘evangheliei’ lui Barnaba ar fi acceptata, atunci Daniel ar fi avut doar trei ani cand aceste evenimente ar fi avut loc.

Capitolul 91 ne prezinta trei armate uluitoare, fiecare formata din cate 200000 de barbati inarmati, luptand pentru disputa referitoare la Dumnezeirea lui Iisus. La acea vremem, in imperiul Roman, fabricarea si posesia armelor erau riguros controlate. Encicolopedia Britanica, ne spune ca in acea perioada, intreaga armata Romana numara doar 300000 de soldati, dintre care jumatate erau rezervisti. Pana la distrugerea Ierusalimului de catre Romani (68-70 A.D.), in Iudea era stationata doar o mica garnizoana.

In capitolul 127, Iisus ne este prezentat predicand de pe varful templului. Acest loc ne era tocmai potrivit pentru predicat – se afla la o inaltime de 200 m de la sol, deci nu ar fi putut fi auzit de cei de jos.

Nazaretul este prezentat ca fiind un oras aflat pe malul Marii Galileii (cap. 20 si 21). Acest oras exista si astazi, si se afla la o inaltime de 400 m fata de nivelul marii si la o departare de 20 Km. In capitolul 99, orasul Tir ne este prezentat ca fiind aproape de Iordania. Tirul este situat la 50 km. distanta de Marea Mediterana, pe teritoriul Libanului de azi. Daca scriitorul ar fi mers impreuna cu Iisus prin aceste locuri, de ce face astfel de greseli?
Zacheu il intalneste pe Iisus in Nazaret, pe cand in Evanghelia dupa Luca l-a intalnit in/sau aproape de Ierihon.

Capitoulul 169 al ‘evangheliei’ ne prezinta vara Europeana. Vara in Palestina nu este la fel cu cea Europeana, doar iarna ploua pe cand vara pamantul este uscat, textul vorbeste despre verdeata, fiind departe de realitate. Textul il prezinta pe Iisus in pustia Iodaniei, unde cu siguranta nu s-ar fi bucurat de aceeasi vreme frumoasa de vara ca in Europa.

Hagai si Osea sunt doi profeti diferiti, ale caror profetii le gasim in doua carti din Vechiul Testament. ‘Evanghelia’ ii prezinta pe cei doi, impreuna, in cartea lui Daniel (Barnaba, cap. 185). Confuzia autorului despre citatele Biblice este demonstrata si in capitolele 165 si 169 unde amesteca citatele.

Scriitorul afirma despre Iisus ca nu este Mesia, dar in acelasi timp foloseste titlul mesianic “Fiul Lui David” (Barnaba, cap. 11, 19, 21, etc.). In capitolul 19, Iisus este cel care are intaietate la ultima judecata de apoi, dupa care in capitolul 54 se contrazice afirmand ca Mohammed este cel care are intaietate.

‘Evanghelia’ este in conflict cu islamul

Coranul cere musulmanilor sa creada in Cartile lui Dumnezeu, carti date lui Moise/Musa, David/Davut, Iisus/Isa cat si altor profeti. Conform invataturii islamice, aceste carti in nici un fel nu se pot contrazice. Musulmanii cred ca daca Bibila contine diferente, este pentru ca a fost schimbata/deformata. Multi musulmani cred ca ‘evanghelia’ lui Barnaba este in armonie cu Coranul, in acelasi mod evenimentele referitoare la rastignire cat si alte aspecte. Deci, trebuie sa fie singura ‘evanghelie’ adevarata si originala.

Haideti sa privim acum la cateva puncte in care Coranul si ‘evanghelia’ nu sunt in armonie:

Musulmanii sustin ca Evanghelia originala i-a fost transmisa lui Iisus. In timp ce ‘evangheliea’ lui Barnaba afirma ca a coborat direct in inima lui Iisus (cap. 10), nu specifica faptul ca Iisus a primit Cuvantul lui Dumnezeu care sa fie identica cu copia Cartii care se afla in cer. Scriitorul nu impartaseste aceleasi vederi despre inspiratie ca si ale musulmanilor.

Iisus este prezentat recitand si crezand Shahada (crezul musulman), “Nu exista alta divinitate in afara de Allah si Muhammad este Trimisul Sau”. Acest crez, nu a fost cunoscut si nici folosit de cat dupa 600 de ani dupa Iisus. Nici chiar in Coran nu-l gasim complet in aceasta forma.

Aceasta ‘evanghelie’ il prezinta pe Iisus si misiunea Sa, identic cu Ioan Botezatorul ca si premergator al lui Mesia, Mesia care este Mohammed (Barnaba, cap. 42-44 si 220. Autorul se pare ca a uitat de Ioan Botezatorul si lucrarea lui, atat Coranul cat si Noul Testament sunt de acord cu rolul profetic al lui Ioan si ne spun ca el era un premergator al lui Iisus. De asemeni Coranul accepta ca Iisus este Mesia, pe cand ‘evanghelia’ lui Barnaba refuza acest fapt. In mai multe pasaje din ‘evanghelie’, ne este sugerat in mod deschis ca Iisus nu este Mesia (Barnaba, cap. 42, 82, 83, 97, 198, 206).

Aceasta ‘evanghelie’ o prezinta pe Maria dand nastere fara dureri lui Iisus (cap. 3), locul nasterii fiind in casa sau sopronul unui cioban. Coranul, pe de alta parte, ne relateaza despre chinurile nasterii prin care Maria a trebuit sa treaca si ca nasterea lui Iisus a avut loc sub un palmier in pustie.

Majoritatea musulmanilor cred ca Allah a trimis in lume 124000 de profeti, iar in ‘evanghelie’ numarul profetilor este de 144000 (Barnaba, cap. 17)

In capitolul 137 autorul ne spune ca Dumnezeu a trimis in iad 70000 de credinciosi, pe cand in Coran ni se spune ca Dumnezeu nu este nedrept fata de un credincios, nici chiar cat greutatea unui graunte de praf (Sura 4:40).

‘Evanghelia’ ne mai invata, ca atunci cand Tora a fost alterata, Dumnezeu a trimis alta carte, Zabur sau Psalmii. Dupa ce si aceasta carte a fost modificata, Dumnezeu a trimis Injil’ul. Aceasta teorie sustine ca atunci cand o Carte Divina este alterata sau schimbata, Dumnezeeu trimite o alta. Atunci cand Evanghelia originala a fost alterata, Dumnezeu a trimis Coranul. Daca aceasta ‘evanghelie’ este nealterata si originala, asa cum majoritatea musulmanilor cred, nu ar fi fost nevoie sa fie trimis Coranul pentru a o inlocui.

In ‘evanghelie’ ni se vorbeste de noua ceruri si zece iaduri (Barnaba, cap. 52, 57, 178). Coranul ne invata ca sunt doar sapte ceruri (Sura 2:29).

Satan / Seitan este creatorul iadului (Barnaba, cap. 35), pe cand Coranul ne invata ca Dumnezeu este Creatorul iadului (Sura 25:11).

Autorul ne spunde ca inaintea ultimei zi, va fi un calendar de 15 zile de distrugere pas cu pas (Barnaba, cap. 53). Ne mai spune ca in a treisprezecea zi, cerurile vor fi infasurate ca o carte, si orice creatura in viata va muri. Toate aceasta sunt in contradictie cu Coranul, care ne spune ca oamenii vor trai pana in ultima zi (Sura 80:33-37). Niciunde in Coran nu gasim scris ca sfintii ingeri vor muri, ci vor continua sa isi exercite sarcinile (Sura 69:15-17).

Iisus ar fi spus ca barbatul trebuie sa aiba o singura sotie, pe cand Coranul permite pana la patru sotii (Sura 4:3; Barnaba 115).

In capitolele 32, 66 si 67 din aceasta ‘evanghelie’, Iisus ar fi spus despre darnicie si sacrificii ca sunt doar traditii si nu ceva ce Dumnezeu ne cere. Cu alte cuvinte aceasta ‘evanghelie’ neaga faptul ca Dumnezeu a cerut jertfe de arderi de tot in Tora. Coranul confirma ca Dumnezeu a cerut israelitilor sa aduca jertfe (Coran, Sura 2:67-72; Biblia, Numeri 19:1-10).

Acum vedem clar ca desi aceste doua documente, si cei ce le cred, impartasesc aceeasi teologie referitor la rastignirea lui Iisus, dar nu prea mai vedem si alte aspecte in care teologia sa fie aceeasi.

Concluzii

Vedem acum ca nici din punct de vedere istoric si nici autenticitatea pe care musulmanii o atribuie ‘evangheliei’ lui Barnaba nu ne ofera nici un fel de credibilitate. Dovezile istorice cat si cele din ‘evanghelie’, ne arata ca nu putea fi scrisa mai devreme de secolul al XIV-lea, si nici scriitorul acesteia nu poate fi Barnaba, personajul despre care Noul Testament vorbeste. Este plina de erori si contradictii, si in mare parte este in contradictie cu invatatura islmica.

‘Evanghelia’ lui Barnaba este un prim exemplu pentru ce se poate intampla atunci cand ceva contrafacut este supus unei examinari critice. Atunci cand luam in considerare toate erorile, vedem ca este produsul unui ‘pseudo-Barnaba’, personaj care nu a fost sub nicio forma un ucenic al Iisus, care a trait in primul secol, si nici nu a fost in locurile in care Iisus a umblat si invatat.

Bibliografie

[1] Rahim, “Jesus, a Propet of Islam”, p.37
[2] Akbar, “Israel and the Prophecies of the Qur’an”, p.6
[3] Abdul-Ahad Dawud, “Muhammad in the Bible”, p.89
[4] Sale, George, “Preliminary Discourse to the Koran”, pp. ix-x & 58
[5] Barnabas-Evangeliums, Codex No. 2662, Handschriften-und Inkunabelsammlung, Austria National Library, Vienna
[6] Rahim, M A, “The Gospel of Barnabas” (Qur’an Council of Pakistan, Karachi, 1973)
[7] “The Gospel of Barnabas”, 3rd Edition, with introduction (Begum Aisha Bawany Wakf, 1974); “The Gospel of Barnabas”, 6th Edition, with appendix (Begum Aisha Bawany Wakf, 1977)
[8] “Barnabas ki Injil” (Islamic Publications Ltd. Lahore) Asi Zia-ai, 1974; “Barnabas ki Injil” (Islamic Publications Ltd. Lahore), 3rd. Edition. 1981
[9] Rahim, “Jesus, a Propet of Islam”, p.63
[10] “The Gospel of Barnabas”, p.xv, (Lahore, Islamic Publications, 1982)
[11] Rahim, “Jesus a Prophet of Islam”, p.37
[12] Ibn Hisham: Sira (trans.), Gulliam, “Life of Mahammad”, p.522
[13] H.U. Rahman, “A Chronology of Islamic History, p.188
[14] “The First of alNadim”, Vol. 1, pp.40-46