Crestinii sunt acuzati de musulmani ca au schimbat Sfintele Scripturi. In loc sa priveasca la documentele istorice pentru a vedea daca acest lucru este adevarat, musulmanii afirma fara nici un temei ca acest lucru s-a intamplat. Crestinii, vazand acuzatiile aduse de musulmani, ii intreaba pe acestia: Cand am schimbat noi crestinii Sfintele Scripturi? Cine (mai exact) le-a schimbat? Cum au fost schimbate? Avand in vedere gravitatea acuzatiilor facute de musulmani, acestia trebuie sa ne ofere date exacte referitor la perioada in care a avut loc schimbarea, numele persoanelor implicate si dovezi care sa ateste in ce mod si care sunt schimbarile facute.

Cea mai usoara cale pentru musulmani, a fost sa atace Sinodul Ecumenic de la Nicea. Invatatii (apologetii) muslmani ca Ahmed Deedat, Muhammad ‘ata ur-Rahim si alti, sustin ca in timpul acestui Sinod Ecumenic, biserica Paulina de Nord, nu doar ca a distrus Evangheliile, ci intr-un mod subtil a deviat intreaga crestinatate si a inlocuit intreaga invatatura data de Iisus, invatatura care era identica cu cea islamica. Conform a ceea ce musulmanii sustin, Arius (cleric din secolul al IV-lea), a fost un fel de proto-musulman, care s-a impotrivit ‘rautatii bisericii Pauline’, tinand si proclamand invatatura lui Iisus, invatatura primita prin traditie orala. Haideti sa privim la interpretarea islamica a ceea ce a avut loc in timpul Sinodului Ecumenic Nicea:

Marele Sinod Ecumenic de la Nicea a avut loc in anul 325 A.D. Biserica Paulina a adoptat declaratia prin care era recunoscuta doctrina Trinitatii (Trinitatica) doctrina oficiala a biserici, avand ca si consecinte imediate a acestei decizii alegerea dintre cele aproape 300 de Evanghelii existente a patru Evanghelii oficial recunoscute. Evangheliile scrise in limba ebraica ramase, au fost distruse. Dupa aceasta a fost emis un decret/edict prin care orice persoana asupra careia se va gasi o copie neautorizata a Evangheliei va fi pedepsita cu moartea. Aceasta este prima incercare bine organizata prin care se intentiona distrugerea oricarui document in care se gasea invatatura originala a lui Iisus, atat in manuscrise cat si din memoria oamenilor, documente care contraziceau doctrina Trinitatii. (Muhammad ‘ata ur-Rahim, Iisus, Un Profet al Islamului, p. 40).

Cu toate ca musulmanii au tinut la acest punct de vedere, documentele istorice nu sustin aceste afirmatii. Pentru a intelege ce sa intamplat in timpul Consiliului Ecumenic de la Nicea, trebuie sa privim mai intai la persoana lui Arius.

Crezul de la Nicea

Credem într-unul Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor, şi în Isus Cristos Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, unul-născut din Tatăl, din substanţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut iar nu creat, de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut, cele din cer şi cele de pe pământ, care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire s-a coborât, s-a întrupat şi s-a făcut om şi a pătimit, a înviat a treia zi şi s-a înălţat la ceruri, de unde va veni să judece pe cei vii şi pe cei morţi. Şi în Duhul Sfânt.

Cine a fost Arius?

Arius a trait intre anii 256-336 AD si a fost preot in orasul Alexandria/Egipt. El credea ca Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a fos creat de Dumnezeu inainte de toate, pentru a lua parte la creatia acestei lumii. Pentru el si adeptii lui, Iisus era doar semi-Dumnezeu, fara a fi Dumnezeu in intregime, nici om in intregime, considerand-ul a fi cea mai inalta creatura a lui Dumnezeu.

‘Dumnezeu nu a fost intodeauna Tatal… Cuvantul lui Dumnezeu nu a existat din totdeauna, (Cuvantul) a fost creat din nimic… caci Fiul este creat (fiinta creata) prin lucrarea (facuta de Dumnezeu).’ (Depoziţia lui Arius 2)

Unii invatati (apologeti) musulmani presupun ca Arius a tinut invatatura originala a lui Iisus, prin urmare a fost musulman, dupa cum au fost musulmani si Adam, Noe, David. Cu toate acestea Arius nu a fost un premergator al Islamului si ar fi condamnat miscarea Islamica ca si eretica. Arius a crezut despre Iisus Hristos (acest semi-Dumnezeu), ca era Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce pentru pacatele noastre si a inviat a treia zi. Arius nu a invatat despre unitatea lui Dumnezeu in acelasi mod in care musulmanii o cred si o invata.

Invatatura lui i-a ingrijorat pe multi dintre conducatorii (contemporani lui) ai biserici. Incepand cu primii crestini pana in timpul lui Arius, crestinii au inteles ca Iisus a fost in acelasi timp si Dumnezeu (in totalitate), cat si om (in totalitate) si acest lucru era recunoscut si declarat in mod deschis cand acestia isi faceau cunoscuta credinta lor. O data cu venirea lui Constantin la putere, fiind primul imparat crestin, conducatorii biserici din lumea cunoscuta la aceea vreme, aveau acum oportunitatea sa se intalneasca si impreuna sa discute despre intrebari teologice importante, cum este si aceasta.

Ce s-a intamplat la Nicea?

Controversele dintre Arius si alti conducatori bisericesti au devenit atat de vehemente, incat imparatul Constantin a decis convocarea unui Sinod Ecumenic, Sinod la care a activat ca si mediator. Mai mult de 250 de episcopi din interiorul celor doua imperii cat si din afara s-au intrunit pentru a discuta persoana lui Iisus Hristos. Cu toate ca a mediat acest Sinod Ecumenic, Constantin nu a fost parte a acestei discutii, acesta doar a facut posibil si a permis biserici sa se intruneasca pentru dezbateri.

In analiza pe care episcopii prezenti au facut-o, acestia au fost foarte conservatori, neintentionand sa dezvolte idei sau doctrine noi. Intrebarea cea mai dezbatuta a fost urmatoarea: ‘Ce au invatat Iisus si apostoli sai?’ Dupa ce au studiat si au dezbatut Sfanta Scriptura, conducatorii bisericii au fost in unanimitate de acord ca Arius nu avea dreptate si impreuna au alcatuit un crez al bisericii, cunoscut si sub numele de Crezul de la Nicea.

In timpul intrunirii, conducatorii bisericii au fost de acord cu cateva canoane (reguli), canoane prin care urmau sa organizeze si sa mentina randuiala in biserica. Aceste lucruri au avut loc la Nicea, fara a se discuta in timpul Sinodului canonizarea Scripturii si doctrina Trinitatii.

Biserica, de la inceput pana in acel moment, a folosit cele patru Evanghelii, iar aceast lucru nu a fost facut prin vot, ci datorita faptului ca Apostolii au scris aceste Evanghelii dandu-le apoi bisericilor. Sinodul Ecumenic de la Nicea nu a avut nimic de a face cu selectarea unor Evanghelii in detrimentul altora si nici cu schimbarea textului Scripturilor.

Canoanele de la Nicea

Referitoare la…
… eunucii in randul clericilor
… noii convertiti si pacatul sexual in randul clericilor
… insotitorii (in viata) pentru clerici
… ordinarea episcopilor
… excomunicarea si sinoadele pentru ascultarea diferitelor cazuri
… jurisdictiile pentru Alexandria, Roma si Antiohia
… cinstirea provinciei Ierusalimului
… asimilarea lui Catari in Biserica
… schimbarea clerului
… schimbarea episcopilor
… cei care-si negau credinta lor in Hristos
… cei care se intorceau la serviciul militar
… comuniunea pentru cei morti
… pacatele credinciosilor ‘tineri’ in credinta
… atributiile clerului
… clerul si camata
… restrictii referitoare la diaconat
… asimilarea Paulinistilor de catre Biserica
… rugaciunea in ziua de Duminica si in ziua Cinzecimii.

O situaţie imposibilă

Felul in care invatatii (apologetii) musulmani interpreteaza Sinodul Ecumenic de la Nicea nu este acceptabil. Nu gasim niciunde o evidenta a faptului ca Evangheliile au fost arse in timpul Sinodului de la Nicea, sau in alta perioada din istoria Crestinismului. Chiar daca cineva si-ar fi dorit sa faca acest lucru, acel cineva nu ar fi avut cum sa faca aceasta. O conspiratie pentru schimbarea Injil-lului necesita cateva actiuni:

1. Stragerea tuturor copiilor existente (originalul Injil) si arderea lor. In secolul al IV-lea Injil-lul era tradus in limbile greaca, siriana, coptica, latina, gotica si etiopiana. Crestinismul avea insa o arie de acoperire dincolo de teritoriile in care aceste limbi erau folosite, in tari ca Marea Britanie, Armenia si India. In acel moment nu exista nici un cerc/grupare de oameni destul de puternici care sa poata aduna fiecare copie a Scripturilor din fiecare biserica din lume pentru a le distruge si apoi compune un nou Injil (unul fals). Spre deosebire de istoria timpurie a Islamului, timp in care comunitatea musulmana a fost stransa impreuna formand un califat, bisericile crestine erau independente si nu erau sub jurisdictia nici unui om, si multe dintre aceste biserici erau in afara teritoriului imperiului Roman. Astazi sunt manuscrise si fragmente din Injil, fragmente si manuscrise care sunt mai vechi decat anul 325 d. Hr. deci precedente Sinodului de la Nicea. Intrebarea care se pune acum este: ‘Oare conspiratorii le-au falsificat si pe acestea?’

2. Schimbarea fortata a practicilor si crezurilor crestinilor de pretutindeni. Pentru a face ca noua varianta a Injil-ului sa fie acceptata, conspiratorii trebuiau sa-i fi fortat pe credinciosi sa adopte obiceiuri si ceremonii noi, cum ar fi: comuniunea (simbol al crucificarii lui Iisus), botezul (simbol al iertarii pacatelor in Hristos), inchinarea in ziua de Duminica (in cinstea invierii lui Hristos) si crezul religios in Cruce. Cum erau vechile ritualuri si ceremonii? De ce nu avem nici o relatare despre acestea? Cum ar putea cineva sa aduca o astfel de schimbare dramatica fara ca sa vedem nici o opunere din partea credinciosilor? (Nu gasim acestea in nici un fel de documente).

3. Eliminarea oricaror copii a Injil-ului original. Nu numai ca au existat copii ale Injil-ului, dar si multi scriitori au citat deja multe pasaje din acesta in primul, al II-lea si al III-lea secol. Cunoastem astazi ca sunt peste 32.000 de citate. Pentru a-si duce la indeplinire planul, conspiratorii trebuiau sa gaseasca si sa distruga toate scrierile care citau din Injil-ul original, inlocuindu-le cu citate din Injil-ul cel nou, schimbat de ei.

Acest lucru este mai mult de cat imposibil. Felul in care musulmanii vor ca noi sa credem o astfel de conspiratie impotriva invataturilor originale ale lui Iisus, ar fi insemnat reconstituirea in totalitate a unei istorii frauduloase si sa convinga restul lumii ca aceasta este adevarata. Se pare ca aceasta schimbare a fost facuta asa de bine si de perfect, incat cei care aveau s-o descopere, au fost doar un grup de invatati musulmani din secolele al IX-lea si al X-lea. Unde sunt aceste dovezi?

Concluzie

Musulmanii pot sa nu fie de acord cu Conciliul de la Nicea; pot sa respinga crezul care reflecta invatatura apostolica originala; insa musulmanii nu pot afirma cu dovezi ca in timpul Sinodului Ecumenic de la Nicea, Scripturile au fost schimbate. Intrebarile pe care crestinii le pun musulmanilor inca au nevoie de un raspuns:
Cand au fost schimbate Scripturile?
Cine le-a schimbat?
Cum le-au schimbat?
Nici un musulman nu a fost capabil sa prezinte dovezi, si atat timp cat dovezile incontestabile din istorie raman, nu o vor putea face niciodata.

Scripturile nu au fost schimbate la Nicea. Ele au fost, asa cum din totdeauna au fost in Crestinism, onorate si pastrate cu sfintenie de credinciosi.